• Bianca Ghelbere

The Elephant Man (David Lynch, 1980)

Cum să redai metafizic o realitate moralizatoare.


Un David Lynch încă la începutul carierei, una care se va dovedi a fi un adevărat succes, își ține ascunsă latura întunecată, de-a dreptul indescifrabilă, paradoxală, optând pentru un ton luminos, cu un deznodământ armonios, ușor siropos, când își aduce numele în atenția industriei prin The Elephant Man, în anul 1980. Cu două excepții, atât pe plan narativ, cât și tehnic, respectiv realizarea scenei introductive și a celei finale, producția pare a nu părăsi cadrul terestru. Nu se poate face însă abstracție de ele, acestea posibil a purta mesajul principal al filmului - care face dese menționări și alegorii ezoterice pe tot parcursul său - nefiind simple bruiaje contextuale, întreruperi senzaționale ale unei situații, până la urmă, destul de banale.

Urmărind cazul real al lui Joseph Merrick (interpretat de John Hurt), tânărul care a trebuit să-și organizeze și simplifice viața, trăind cu un corp malformat încă de la naștere, Lynch se lasă inspirat de jurnalul chirurgului Frederick Treves (un tânăr, talentat Anthony Hopkins), folosindu-se, desigur, de propria imaginație, pentru a exacerba suferința și brutalitatea încercărilor la care a fost pus faimosul personaj al societății victoriene.

Contrar voitei opțiuni de a se expune și de a colabora cu personajul fictiv Bytes (Freddie Jones), ca urmare a problemelor financiare, Merrick este imprizonierat de către al său ''deținător'', rănit și tratat ca o bestie, statutul său de ființă umană fiind în totalitate ignorat. Doctorul Treves se arată ca fiind singura salvare a lui Merrick, întâlnirea incipientă a celor doi fiind pur accidentală. Interesant de observat faptul că, până a fi văzut prin ochii lui Merrick, doctorul pare a fi singurul adevărat prieten. Fie vorba de clasa mijlocie, de elită, de oameni de rând, nimeni nu se arătase empatic ori dispus să-l accepte ca membru al aceleiași societății pe cel ''altfel''. Din acest punct de vedere, filmul ar putea fi tratat, drept urmare, ca o critică la adresa societății victoriene, cu dese sale referiri vizuale, contrastante, la expansiunea tehnica și științifica, haotică într-o lume încă burlescă, trivială, lipsită de compasiune, spirit moral, trăiând doar pentru propria plăcere.

Depășind smerenia și frica de abuz, sub tutela spitalului și a chirurgului, John Merrick reamintește spectatorului de bucuria inocentă de a descoperi ceva pentru prima oară, de emoția și fiorii necunoscutului, intensificate de compasiunea stârnită de omniprezentele bariere, de frica de caracterul uman, capabil de o atare brutalitate față de omul de lângă.

Anunțul din partea BBC a lansării unui serial ce va revizui viața lui Merrick, producție a cărei dată de lansare nu este încă cunoscută și care-l va avea în rolul principal pe Charlie Heaton (Stranger Things), este un fapt care, la o privire aruncată asupra știrilor din vara trecută, a cam stârnit vâlvă. Facând abstracție de acest fapt, The Elephant Man este cu siguranță un film monumental ce merită văzut, atât pentru emoție și pură trăire sentimentală, cât și pentru confruntare, stimulare intelectuală.

Regie:

David Lynch

Scenariu:

Christopher De Vore, Eric Bergren, David Lynch, Frederick Treves (roman)

Actori:

Anthony Hopkins, John Hurt, Anne Bancroft

Citește mai mult:

Lost Highway (David Lynch, 1997)
Articol: Impresii despre David Lynch
Blue Velvet (David Lynch, 1986)
Revenir (Jessica Palud, 2019)
  • Facebook
  • Instagram
  • Twitter

România © 2020 blogdefilm.ro