• Mihai Gîndu

The Assassination of Jesse James by the Coward Robert Ford (Andrew Dominik, 2007)

O tensiune aproape insuportabilă între personaje, cu paralele biblice referitoare la trădare.


Sunt un amator al genului western, dar mai curând al celor clasice, în genul celor cu John Wayne sau Giuliano Gemma. Îmi plac atmosfera, suspansul, focurile de armă, paharele de whisky şi, nu în ultimul rând, femeile frumoase care apar în astfel de filme.

Sunt momente în care prefer praful de puşcă şi încleştarea celor mai temuţi pistolari din Vestul Sălbatic efectelor speciale ultramoderne, ba chiar şi intrigilor foarte complicate.

Dacă însă mi-ar fi spus cineva că mă invită să urmăresc un altfel de western, aproape deloc cu încăierări, un fel de ”western psihologic”, dacă o fi existând aşa ceva, fără destule dintre elementele cunoscute, făcut în epoca modernă, durând aproape trei ore şi având un ”spoiler” gigantic chiar în titlu, aş fi declinat cu siguranţă oferta.

Mai bine că nu am ştiut dinainte. Auzisem de film, fără să cunosc prea multe amănunte, şi am fost curios să îl văd. Este incredibil cum regizorul Andrew Dominik a reuşit să creeze o mică bijuterie cinematografică folosindu-se doar de tensiunea creată între personaje, de o interpretare de excepţie a actorilor şi de o coloană sonoră care îl are ca autor (unul dintre ei) pe Nick Cave.

Sigur, e western, dacă ne luăm după epocă, personaje şi obiceiuri. Dar are loc cam o singură încăierare, pe la jumătatea filmului. Totul se bazează pe intruziunea ”laşului Robert Ford” în anturajul legendarului Jesse James, un bandit de temut, pe preocuparea obsesivă a primului de a lua locul celui de-al doilea, pe replici ambigue şi cu subînţeles ce creează o tensiune aproape insuportabilă între personaje, cu paralele biblice referitoare la trădare.

Robert Ford (interpretat excelent de Casey Affleck) îl are iniţial pe James ca model, apoi devine, cum am spus, obsedat să-l copieze, să se identifice cu el, să-i ia locul, iar dacă toate acestea nu sunt posibile în mod natural, recurge la crimă pentru a intra în istorie înaintea maestrului său. De la bun început este făţarnic, duplicitar şi nu se sfieşte să mintă în permanenţă, însă, paradoxal, se enervează când i se spune că este mincinos, ca şi cum ar începe el însuşi să creadă în rolul pe care-l joacă. Este ceva din povestea lui Mozart şi a lui Salieri, ba chiar (evident, păstrând proporţiile) din povestea trădării lui Iisus de către Iuda, fiindcă punctul culminant al acţiunii se petrece în jurul Săptămânii Patimilor.

Robert Ford este insidios, viclean, dar de neclintit, James este lucid, dispus chiar să devină extrem de agresiv pentru a intimida.

Filmul epic al lui Dominik beneficiază de o interpretare actoricească de excepţie (nu doar Brad Pitt şi Casey Affleck, dar şi ceilalţi actori joacă la superlativ. Ai impresia mai curând că urmăreşti o piesă de teatru veche decât un western).

Finalul este interesant, nu dezvălui pentru a nu crea un spoiler în plus faţă de cel din titlu, iar întreaga realizare, absolut remarcabilă. Îşi merită cu certitudine nominalizările (Casey Affleck ar fi meritat totuşi şi un premiu pentru prestaţia sa).

Nu îl recomand celor doritori de acţiune, însă celor care vor să vadă o realizare specială, cu actori foarte buni, da.


Regie:

Andrew Dominik

Scenariu:

Andrew Dominik, Ron Hansen (roman)

Actori:

Brad Pitt, Casey Affleck, Sam Shepard

Citește mai mult:

Du rififi chez les hommes (Jules Dassin, 1955)
Mank (David Fincher, 2020)
Le Cercle Rouge (Jean-Pierre Melville, 1970)
Correspondências (Rita Azevedo Gomes, 2016)
  • Facebook
  • Instagram
  • Twitter

România © 2021 blogdefilm.ro