• Ana Lupescu

Taxi Driver (Martin Scorsese, 1976)

Taxi Driver este atât o critică cinematografică la adresa visului american portretizat de Martin Scorsese ca o iluzie, cât şi o serie de paradoxuri care hrănesc imaginaţia privitorului.

Cât de interesantă poate să fie viaţa unui şofer de taxi din New York? Se pare că o asemenea existenţă este extrem de plicticoasă şi de monotonă. În filmul lui Martin Scorsese, Taxi Driver, Travis Bickle (Robert de Niro) este acel şofer de taxi care vine să contrazică această regulă.

Preocupat de propriile insomnii şi de mizeria umană ce domneşte pe străzile New York-ului în care este silit să muncească noapte de noapte, personajul principal se transformă treptat într-un justiţiar fără milă a cărui singură cauză este aceea de a produce o diferenţă semnificativă în prezentul prăfuit al străzilor. Întâlnirea cu Charles Palantine, candidatul la preşedinţia Statelor Unite, se desfăşoară pe aceleaşi coordonate ale unei nevoi pregnante de siguranţă pe străzile tumultuoase ale oraşului.

Modul în care Robert de Niro intră în pielea personajului principal şi se identifică cu Travis Bickle este unul dintre atu-urile incontestabile ale filmului. Răsplătit cu o nominalizare la Oscar, dar nu şi cu o statuetă, de Niro dă naştere unui rol creat din reflecţiile pătrunzătoare ale unui insomniac ce iubeşte jurnalul ca formă de catharsis şi omul visului american care-şi ia soarta în propriile mâini, chiar cu riscul de a face ordine cu propriile-i puteri.

Taxi Driver este atât o critică cinematografică la adresa visului american portretizat de Martin Scorsese ca o iluzie, cât şi o serie de paradoxuri care hrănesc imaginaţia privitorului. Şoferul de taxi devenit un erou pentru că a avut curajul să elimine câţiva gangsteri revine după săptămâni în comă la acelaşi tip de viaţă ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat. Fata care primeşte a doua şansă în urma unor crime în lanţ se poate întoarce la o viaţă normală după ce îşi petrecuse ultimii ani ca prostituată pe străzile oraşului.

Filmul propune privitorului într-o cromatică agresivă, mai ales în scenele ce se desfăşoară noaptea, un spectacol al cotidianităţii alimentat din plin de germenii unei descompuneri sociale corozive. Nu poţi rămâne indiferent la ceea ce se desfăşoară în jurul tău pentru că socialul în care trăieşti îşi va pune într-un final impactul asupra identităţii tale ca individ. Travis Bickle nu este decât un exemplu comun – mă îndoiesc că Martin Scorsese şi Robert de Niro au dorit să creeze un erou senzaţional – de fapt un anti-erou cotidian pe care îl putem întâlni la orice colţ de stradă.

Spre deosebire de filmele anilor ‘70 atât de pline de mitul unei iubiri eterne şi de un limbaj pudic, Taxi Driver este actual atât prin slang-ul fără perdea cât şi prin nonconformismul relaţiilor dintre protagonişti. Violenţa, atmosfera saturată de imoralitate, coloana sonoră agasantă nu sunt decât fundalul unei existenţe ce ne caracterizează pe fiecare dintre noi.

Regie:

Martin Scorsese

Scenariu:

Paul Schrader

Actori:

Robert De Niro, Jodie Foster, Cybill Shepherd

Citește mai mult:

The Irishman (Martin Scorsese, 2019)
The Last Temptation of Christ (Martin Scorsese, 1988)
Revenir (Jessica Palud, 2019)
Wszystko dla mojej matki (Malgorzata Imielska, 2019)
  • Facebook
  • Instagram
  • Twitter

România © 2020 blogdefilm.ro