• Mihai Gîndu

Sucker Punch (Zack Snyder, 2011)

A nu se confunda cu un simplu film de acţiune sau cu supereroi.


Sucker Punch (Evadare din realitate) are un început (cam primele 20 de minute) care te face să te gândeşti la o capodoperă, ceva mai tare decât Shutter Island (2010) şi The Ward (2010) la un loc. Povestea eroinei, care cade victimă unei înscenări cumplite din partea tatălui vitreg şi este internată cu forţa într-un ospiciu, este extrem de bine pusă în scenă, cu cadre ameţitoare şi o tensiune ce atinge paroxismul.

Continuarea este reprezentată de o dedublare a eroinei şi a colegelor ei (în fapt, sunt mai multe lumi paralele), în care acestea, în dorinţa de a-şi obţine libertatea, urmează un plan, iar într-o lume (paralelă sau imaginară) au puteri de supereroine în care luptă cu monştri, dragoni, soldaţi readuşi la viaţă şi altele asemănătoare.

Revin însă periodic în lumea în care au plecat, unde cursul acţiunii este similar (aici mi-a amintit puţin de Mirrormask - 2005). Din păcate pentru reuşita întregului, această continuare alunecă deseori în facil, combinaţia dintre elemente SF sau desprinse parcă din jocuri video şi evoluţia la dans a unor fete ţinute prizoniere nefiind chiar la înălţimea ideii.

Însă, chiar dacă pelicula lui Zack Snyder mai pierde din ”stele” şi din intensitate pe parcurs, este totuşi bine şi profesionist gândită (nu asistăm, cum s-ar putea crede la un moment dat, la un succes facil al ”supereroinelor”, drumul lor fiind presărat cu capcane ce pot deveni mortale) şi are un final pe măsura începutului.

Babydoll (Emily Browning) are de înfruntat nu numai obstacolele, ci şi propriul destin, şi are de făcut o alegere (asemeni Ofeliei din El laberinto del fauno - 2006). De altfel, suita de întrebări existenţiale cu care se încheie filmul, referitoare la destin şi la suferinţă, este definitorie pentru înţelegerea întregului: realizatorul ne sugerează că avem armele necesare pentru a lupta şi, deşi trebuie să mai fim ajutaţi pe parcurs de intervenţii benefice/providenţiale, putem dobândi victoria, chiar dacă viaţa este şi un ”război” cu victime. În fond, deznodământul nu e sigur, aşa încât trebuie să luptăm.

Coloana sonoră conţine multe melodii memorabile, iar interpretarea actorilor este destul de bună, chiar dacă mai are şi mici sincope.

Cu toate că nu este capodopera care ar fi putut fi, per ansamblu este o peliculă de văzut, în special datorită profunzimii mesajului şi părţilor de început şi de sfârşit.

A nu se confunda cu un simplu film de acţiune sau cu supereroi, poate că mix-ul imaginat de Snyder e puţin ciudat, dar atinge şi probleme mai complexe.

Regie:

Zack Snyder

Scenariu:

Zack Snyder, Steve Shibuya

Actori:

Emily Browning, Vanessa Hudgens, Abbie Cornish

Citește mai mult:

On Body and Soul (Ildikó Enyedi, 2017)
La Película infinita (Leandro Listorti, 2018)
Birdsong (Hendrik Willemyns, 2019)
Nightbreed (Clive Barker, 1990)
  • Facebook
  • Instagram
  • Twitter

România © 2020 blogdefilm.ro