• Mihai Gîndu

Struktura krysztalu (Krzysztof Zanussi, 1969)

Un film construit în jurul a doar trei personaje, care se intersectează, au dispute, se împacă, pendulând între ambiţii, probleme filozofice şi flirt.


Structura cristalului (O: Struktura krysztalu), unul dintre filmele cunoscute ale lui Krzysztof Zanussi (pentru care a obţinut premii la Festivalurile de la Cannes, Mar del Plata şi Valladolid) începe relativ simplu: Jan, un fizician, care lucra ca meteorolog într-un sat, alături de soţia sa, Anna (învăţătoarea locală) trebuie să înfrunte gerul şi se întâlnesc cu Marek, colegul din facultate al lui Jan.

Împreună, ajung toţi trei la cabana în care locuiau Jan şi Anna.

Aşezaţi la masă, cei doi foşti colegi sunt tăcuţi, par înstrăinaţi, deşi, cel puţin teoretic, ar fi avut atâtea să-şi spună. Gustă din mâncare într-o atmosferă austeră, uşor artificială.

Pe urmă ies în împrejurimi, la fel de tăcuţi şi oarecum stânjeniţi.

Cu timpul, cei doi prieteni devin mai volubili, deapănă amintiri. Marek îi vorbeşte lui Jan despre studiile sale privind cristalele.

Nu se întâmplă nimic spectaculos, dar una dintre problemele care se pun este în ce măsură fiecare are o viaţă împlinită, care să-l mulţumească cu adevărat – de altfel, la un moment dat, Marek îi pune lui Jan această întrebare, insinuând chiar că acesta îşi ratează viaţa, având preocupări minore.

Apoi, ambii se comportă întrucâtva ca nişte copii, dar încearcă să gândească precum adulţii, înţelegând prea bine că viaţa lor (cu bune şi rele, cu preocupări mai mult sau mai puţin importante) nu va dura o veşnicie.

Trecând la discuţii mai serioase, aduc în prim-plan probleme filosofice, cum ar fi relaţia dintre finit şi infinit (conform celor spuse într-una dintre replici, Aristotel afirmând că finitul este superior, într-un sens, infinitului).

Plimbarea în cimitir, ce succede acestei discuţii, o consider una simbolică – cei doi se confruntă, o dată în plus, cu spectrul sfârşitului, încercând să găsească un sens cât încă nu este prea târziu. Un fel de luptă cu o imaginară clepsidră în care, în partea superioară, nu a mai rămas atât de mult nisip.

Marek află de la Anna că Jan avusese un accident grav din care scăpase cu viaţă, apoi toţi trei pornesc din nou în împrejurimile înzăpezite. Natura, probabil, are răspunsurile la întrebările lor (cred că asta sugerează Zanussi), numai că natura e mută. Trebuie să te mărgineşti să o priveşti şi să te bucuri de ea.

Până la un punct previzibil, deşi nu e obligatoriu să te gândeşti la asta văzând prima parte a filmului, ceva intervine în acest ansamblu – mai precis, Anna începe să flirteze cu Marek. Oarecum nevinovat, dar se ştie cum e cu femeile şi cu flirtul... Până la urmă tot devine ceva "vinovat".

Filmul lui Zanussi trenează pe alocuri, dar are totuşi amprenta specifică regizorului polonez, îţi dai seama că ridică probleme în plus faţă de aparenţe şi te face curios să vezi ce va urma.

"Natura a fost depăşită de om", clamează Marek în cursul unui expozeu cu privire la diamantele artificiale.

Aşa să fie oare? Sau se anunţă zorii unei noi ere, mai închise, mai "egoiste" (chiar personajele se acuză la un moment dat de egoism).

Între cei doi foşti colegi se naşte un conflict legat de principiile de viaţă, dar spectatorul îşi va da lesne seama că această dispută apare, de fapt, şi fiindcă amândoi doreau aceeaşi femeie – în speţă, pe Anna.

Marek, care încearcă în van să-l convingă pe Jan să se întoarcă la universitate, este chemat în interes de serviciu şi pleacă, deşi promite să revină în anul următor, lăsând totul într-o notă de ambiguitate.

The Supplement (2002), de exemplu, mi se pare un film mai bun, dar cine agreează cinema-ul lui Zanussi (care a spus, între altele, că "cinema-ul meu, mai presus de toate, vine din literatură şi, în acest sens, devine un fel de limbaj uman. Ideea că dominantă în film trebuie să fie componenta vizuală mi-a provocat întotdeauna scepticismul") va fi mulţumit de problemele ridicate de Structura cristalului", chiar dacă nu mi se pare un film de artă în stare pură.

Regie:

Krzysztof Zanussi

Scenariu:

Edward Zebrowski

Actori:

Barbara Wrzesinska, Jan Myslowicz, Andrzej Zarnecki

  • Facebook
  • Instagram
  • Twitter

România © 2020 blogdefilm.ro