• Mihai Gîndu

One Cut of The Dead (Shin'ichirô Ueda, 2017)

O realizare originală, un horror atipic ce îmbină cu succes groaza şi comedia şi devoalează câteva din secretele realizării unui film.


Filmul începe foarte promiţător: vedem o scenă dintr-un film cu zombie, în care o tânără este atacată de iubitul său, devenit monstru. Nimic senzaţional până aici, dar următoarea scenă va face, cred, deliciul spectatorului: regizorul spune: "Tăiaţi!" şi încearcă să o convingă pe actriţă că trebuie să simtă frica cu adevărat, iar aceasta pare mai speriată de apostrofările cineastului decât de scena pe care tocmai o jucase...

Furia acestuia din urmă, total disproporţionată faţă de evenimentul care o generase, apare astfel mai curând comică decât tragică. Sau în orice caz în afara normalului.

Partenerul din film încearcă să o consoleze, dar fata pare să ia totul în serios şi să vrea să se autodepăşească în rol, aşa cum îi ceruse regizorul.

Ceea ce impresionează la One Cut of The Dead (O: Kamera wo tomeruna!) sunt în primul rând originalitatea şi performanţa de a reuşi să fie făcut un film bun (şi care a avut şi succes la public) cu mijloace minime, ceea ce nu e tocmai la îndemâna oricui.

Cei doi tineri actori află că, potrivit unui zvon, acea clădire în care aveau loc filmările fusese folosită de armata japoneză pentru experimente prin care se aduceau morţii la viaţă.

Curând, ameninţarea va deveni realitate, fiindcă apare un zombie autentic…

Remarcabil la filmul lui Shin'ichirô Ueda este că păstrează o tuşă de film horror în permanenţă, îţi dă fiori, dar în acelaşi timp lansează câte o replică sau o scenă de un comic irezistibil, ca o glumă de la care producătorul sau scenaristul nu s-au putut abţine, ceea ce va deveni laitmotiv în partea a doua a filmului.

Este o prezenţă distinctă în cinematografia horror, are un şarm al său, se vede că e făcută cu pasiune şi nu repetă anumite clişee deranjante.

Remarc şi jocul actorilor, care se descurcă foarte bine, mai ales că de multe ori trebuie să joace "film în film".

"Nebunia" regizorului care voia să facă filmul de groază "perfect" are într-adevăr o doză de patologic care nu te poate lăsa indiferent.

E drept, de la un moment dat încolo riscă să devină repetitiv şi puţin plat, dar nu te poţi aştepta chiar la minuni din partea unui film cu zombie, personal, în materie de horror, prefer realizări precum Repo! The Genetic Opera! (2008), Nightbreed (1990), The Hills Have Eyes (2006) sau Mirrors (2008), care se încadrează în alte subramuri ale genului horror.

Dar asta nu înseamnă că One Cut of The Dead, în genul său, nu poate fi catalogat drept o reuşită certă.

Şi, de fapt, nu abuzează de repetiţii, fiindcă la un moment dat reia acţiunea filmului cu o lună înainte de desfăşurarea evenimentelor prezentate în debut, ceea ce îl face cu siguranţă mult mai interesant.

Ne este prezentat modul în care a fost concepută turnarea filmului pe care tocmai l-am văzut – inedit şi relevant, totodată. Veţi întâlni şi acolo momente tensionate, dar şi destule amuzante, chiar în exces.

Fireşte, rămâne la latitudinea fiecărui spectator să judece în ce măsură "demitizarea" filmului, care este unul de groază reuşit (mă refer la filmul propriu-zis, cel care se încheie odată cu uciderea regizorului de către actriţă), prin seria de elemente comice inserate într-un fel de making of original este una care să nu dăuneze ansamblului, dar mie mi-a plăcut. Poate că tensiunea acumulată necesita o eliberare.

Iar devoalarea unora dintre secretele realizării unui astfel de film (chiar dacă sub formă de parodie), pe care nu prea ai ocazia, ca simplu cinefil, să le cunoşti cred că va fi de interes pentru mulţi.

O realizare originală, bine pusă în scenă şi excepţional jucată de toată echipa de actori.

Yuzuki Akiyama reuşeşte chiar o performanţă rară, mi se pare că are unul dintre rolurile cele mai dificile, dar ar fi nedrept să o menţionăm doar pe ea, şi Takayuki Hamatsu în rolul regizorului, dar şi ceilalţi se achită cu brio de sarcină.

Regie:

Shin'ichirô Ueda

Scenariu:

Shin'ichirô Ueda, Ryoichi Wada

Actori:

Takayuki Hamatsu, Yuzuki Akiyama, Harumi Shuhama

Citește mai mult:

Nightbreed (Clive Barker, 1990)
The Square (Ruben Östlund, 2017)
Calvaire (Fabrice du Welz, 2004)
Bande à part (Jean-Luc Godard, 1964)
  • Facebook
  • Instagram
  • Twitter

România © 2020 blogdefilm.ro