• Ovidiu Pop

Minari (Lee Isaac Chung, 2020)

O poveste scrisă cu o sensibilitate profundă care marchează un stil foarte valoros și consistent de a face cinema.


recenzie film Minari, Lee Isaac Chung

La debut, povestea filmului pare a fi doar o istorie deloc inedită a unei familii de imigranți care se zbate să își găsească locul într-un peisaj idilic oferit de țara făgăduințelor, America. Minari doar pare a fi o astfel de poveste. Deși subiectul imigranților asiatici a fost rar abordat de producțiile de la Hollywood, Minari este un film special printr-o abordare aparte a relațiilor de familie, cu perspectivă unică din interiorul condiției de imigrant coreean de la începutul anilor ’80. Filmul lui Lee Isaac Chung este unul semi-autobiografic în care a conturat propriile sale amintiri din copilăria petrecută în Arkansas.


Capul familiei, Jacob (Steven Yeun) este hotărât să abandoneze viața lipsită de perspective și neîndestulătoare de la oraș și își urmează visul de a construi o fermă unde să cultive legume asiatice. Soția lui, Monica (Yeri Han), este o fire mai precaută și preferă un trai mai auster, dar cu venituri sigure. Ar prefera să lucreze în continuare la ferma unde sortează puii în funcție de sexul lor. Monica este reticentă și i se pare prea mare riscul de a urma visul lui Jacob. Ea cunoaște cel mai bine prioritățile familiei: băiețelul de numai 6 ani are o afecțiune cardiacă ce necesită atenție specială. Proiectul de a trăi în mediul rural și de a lucra la propria fermă țintuiește tânăra familie într-un loc izolat, care oferă condiții de viață precare, dar și o existență în sânul naturii, înconjurați de peisaje superbe.


Lee Isaac Chung are o capacitate excepțională de a observa atent și de a evidenția extrem de precis relațiile din interiorul familiei. În special, tensiunea surdă dintre soți, care va erupe și va determina pe cei doi să înfrunte momente de înstrăinare și de îndoială, este fidel redată spectatorului. Jacob si Monica își doresc ceea ce este mai bun pentru viitorul copiilor lor, însă îndoiala, teama și neprevăzutul le strecoară în inimi o slăbiciune pe care numai oamenii puternici structural o pot surmonta. Chung înțelege perfect firea omului, cea care devine vizibilă în momentele de vulnerabilitate.

Tensiunea insinuată de regizor este inteligent fragmentată cu ajutorul cadrelor exterioare, superb filmate, care construiesc o atmosferă aproape idilică. Dacă acest tip de secvențe pare a compromite dinamica filmului, Chung apelează la personajele secundare pentru a aduce astfel o fluență neașteptată peliculei. Filmul câștigă imens tocmai prin conturarea precisă a acestor personaje.

Will Patton are o partitură limitată, dar extrem de nuanțată în rolul unui fermier american aproape arhetipal, veteran de război, un penticostal care a găsit calea divinității și invocă numele lui Iisus aproape permanent.

Yuh-Jung Youn are sarcina dificilă a interpretării bunicii venite din Korea tocmai pentru a sprijini tânăra familie. Ea are o personalitate distinctă, este foarte distanțată de conceptul clasic de bunică și aduce o notă de umor dulce-amărui întregului context narativ. Bunica aduce cu sine din țara natală semințe de minari, o plantă coreană a cărei importanță este abordată în sens spiritual, metaforic. Bunica seamănă cu planta minari, amândouă sunt adaptabile, capabile să reziste în cele mai dificile condiții și, mai ales, amintesc tuturor ce înseamnă să fii acasă și să menții o familie unită.


Coloana sonoră semnată de Emile Mosseri oscilează între potențarea unei tristeți mai mult sugerată de personaje decât indicată explicit și evocarea unui optimism intrinsec, neargumentat, care se ivește de la un moment la altul.


Unul dintre cele mai interesante filme ale anului 2020, o poveste scrisă cu o sensibilitate profundă, Minari rămâne beneficiarul unor interpretări actoricești de excepție. Are toate ingredientele unui film mare și fără îndoială că viziunea lui Lee Isaac Chung marchează un stil foarte valoros și consistent de a face cinema.

Regie:

Lee Isaac Chung

Scenariu:

Lee Isaac Chung

Actori:

Steven Yeun, Yeri Han, Will Patton

RECENZIE DE FILM

Citește mai mult:

recenzii filme
The Father (Florian Zeller, 2020)
recenzii filme
Songs My Brothers Taught Me (Chloé Zhao, 2015)
recenzii filme
Nelyubov (Andrey Zvyagintsev, 2017)
recenzii filme
Another Round (Thomas Vinterberg, 2020)