• Ovidiu Pop

Le Cercle Rouge (Jean-Pierre Melville, 1970)

Oamenii predestinați să se întâlnească, se vor întâlni până la urmă, indiferent de circumstanțe.


Acesta este penultimul film regizat și scris de Jean-Pierre Melville, marele cineast francez, care avea să ne părăsească prematur, în anul 1973, la numai 55 de ani. Un cinefil adevărat nu îl poate confunda pe Jean-Pierre Melville cu scriitorul american Herman Melville, autorul lui Moby-Dick, dar ar trebui să știe că regizorul francez, născut cu numele de familie Grumbach, și-a ales pseudonimul în semn de respect pentru scriitorul său preferat.

Le Cercle Rouge își inspiră titlul dintr-un citat din Buddha (inventat de Melville, așa cum acesta mai făcuse o dată în Le Samurai, în 1967), care ar fi spus ca oamenii predestinați să se întâlnească, se vor întâlni până la urmă, indiferent de circumstanțe.

De data aceasta, Alain Delon strălucește alături de Bourvil, Yves Montand și de Gian Maria Volontè, într-un thriller clasic, foarte bine conceput, cu un ritm bine punctat și o compoziție meticuloasă, specifică lui Melville. Regizorul construiește un film în care, deși narațiunea culminează cu jaful unui magazin de bijuterii, spectatorul este ținut cu sufletul la gura de la primele cadre și asta în ciuda faptului că jaful în sine are loc spre sfârșitul celor 140 de minute din economia filmului, cel mai lung realizat vreodată de Melville.

Corey (Alain Delon) este un gangster condamnat, eliberat din închisoarea din Marsilia după ce executase o pedeapsă de 5 ani. Vogel (Gian Maria Volonte) este un infractor arestat, care scapă de sub escorta poliției și devine fugar. Cei doi își încrucișează drumurile printr-o coincidență, întâmplare sau destin. Au multe în comun, se completează reciproc și înțeleg repede asta unul despre celălalt. Corey este vânat de gangsteri și Vogel este căutat de poliție, așadar ei se acceptă și se protejează. Își salvează reciproc viața. Destinul lor devine unul singur și drumul lor incert. Pe acest drum, vor stabili să jefuiască un magazin de bijuterii și își vor lega destinele de polițistul Mattei (Bourvil), ale cărui carieră și ambiție personală sunt legate de capturarea lui Vogel. În acest sens, Mattei va trebui să interacționeze tot mai mult cu tenebrosul Santi (François Périer), proprietarul unui club de noapte. Ca să execute cu succes jaful, Corey și Vogel au nevoie de un trăgător de elită, un al treilea asociat. În acest fel, intră în scenă fostul polițist devenit alcoolic delirant, Jansen (Yves Montand), cu care cercul roșu se închide.

Jaful însuși este meticulos orchestrat, planul realizat ingenios iar executarea rămâne fără cusur. Aducându-ne aminte de Du rififi chez les hommes (1955), jaful este executat în tăcere deplină. Melville are ocazia să execute o adevărată coregrafie a jafului, fiecare gest fiind sincronizat și dimensionat. Deși spectatorul are la acest moment răsuflarea tăiată, el începe să realizeze că nu acesta este scopul filmului. Melville vrea mult mai mult decât atât, căci Le Cercle Rouge nu este un film doar despre lovitura de la magazinul de bijuterii.


Melville nu caută să își construiască filmul folosind ideea jafului ca pretext pentru acțiune și nici nu dezvoltă în scenariu dialoguri semnificative. Melville expune și explică natura umană a personajelor sale. Narațiunea nu primează, acțiunea nu este un element principal, nici măcar nu e nevoie ca jaful să reușească. Pentru Melville , cel mai important lucru este starea personajelor sale, stilul lor de viață, codul moral al interlopilor, onoarea lor, cum se câștigă și cum se păstrează această onoare, fără să conteze nicio clipa de care parte a legii se afla un personaj sau altul. În atmosfera sumbră a filmului, personajele lui Melville sunt perfect masculine, sunt reci, sobre, rigide, brutale, fumează mult, au trenciuri de ploaie, pălării pe cap. Nu au sentimente și nu vorbesc decât strictul necesar. Mai presus de orice, acționează cu profesionism, comunică prin priviri și se înțeleg astfel perfect. Până și Parisul noaptea arată altfel de cum îl știm și Melville sfârșește prin a da o notă mitologică interlopilor săi.


Un personaj ministerial îi spune la un moment dat polițistului Mattei că toți oamenii sunt răi, fără nicio excepție și că ar trebui să li se acorde tuturor o prezumție de vinovăție. Că oamenii se nasc inocenți, dar asta nu durează mult. Personajele din Le Cercle Rouge trăiesc și acționează respectând această teorie.

Regie:

Jean-Pierre Melville

Scenariu:

Jean-Pierre Melville

Actori:

Alain Delon, Bourvil, Gian Maria Volontè

Citește mai mult:

L'armée des ombres (Jean-Pierre Melville, 1969)
12 (Nikita Mikhalkov, 2007)
Les misérables (Ladj Ly, 2019)
Lost Highway (David Lynch, 1997)
  • Facebook
  • Instagram
  • Twitter

România © 2020 blogdefilm.ro