• Mihai Gîndu

Last Fragments of Winter (Edmund Yeo, 2011)

O realizare cinematografică aparte, pe care regizorul a numit-o ”un poem cinematografic”, încărcată în egală măsură de sensibilitate şi de tragism, pe fundalul unor peisaje de vis.


Un peisaj montan acoperit de zăpadă. Un ceas. O fată tânără şi un aparat foto. Frumuseţea ce aproape că transcende terestrul îi creează spectatorului senzaţia de ireal, de poartă către o altă lume.

Apoi, suntem purtaţi în realitatea de zi cu zi. Un băieţel trebuie să cumpere ceva de mâncare pentru mama bolnavă. Subînţeles, pe Pământ, deşi avem aspiraţii care ajung aproape de cer şi de vârfurile munţilor, trebuie să ne confruntăm cu suferinţa şi imperfecţiunile specific terestre. Şi cu ”probele de foc” pe care trebuie să le dăm.

Ritualul de la templu, redat cu o aură aparte, pare a parafa într-un fel existenţa acestui periplu suspendat cumva între două lumi, pare a conferi vieţii un sens sacru, iniţiatic.

Iar viaţa pe Pământ, aşa cum arată şi cadrele următoare, poate fi văzută în egală măsură ca un survol al spaţiului terestru de undeva de sus, unde se avântă vulturii, cât şi ca o trecere prin Purgatoriu, acolo unde există boli, suferinţă şi moarte, acolo unde, din păcate, cuvântul implacabil poate căpăta un sens nedorit.

Scurt-metrajul lui Edmund Yeo impresionează nu doar prin acuitatea imaginii şi prin sinceritatea care emană din cadrele sale, ci şi prin asocierile pe care le face, prin reflecţiile la care este îndemnat privitorul.

Povestea este simplă, şi totuşi complicată: este eterna privire asupra destinelor care se întrepătrund, asupra iubirii şi a părăsirii, asupra micilor fericiri şi nefericiri din care este alcătuită viaţa.

O privire în egală măsură lucidă şi sensibilă, aşa cum se potriveşte oricărui artist, care ne relevă în Edmund Yeo un cineast de talent.

Inspirat din nuvela ”The Moon”, a autoarei japoneze Kanai Mieko, Last Fragments of Winter, pe care Edmund Yeo l-a numit ”un poem cinematografic”, reuşeşte cu brio ceea ce îşi propune orice scurt-metraj: să spună, într-un spaţiu mai restrâns, o poveste vie, vibrantă, care să transmită spectatorului emoţii autentice, nu confecţionate, care să creeze pentru acesta un microunivers al trăirilor şi întâmplărilor aparte, menit să îl facă să vadă printr-o altă prismă misterul numit viaţă.

Regie:

Edmund Yeo

Scenariu:

Edmund Yeo

Actori:

Arisa Koike, Berg Lee, Tan Ley Teng

Citește mai mult:

Train to Busan (Sang-ho Yeon, 2016)
What Did Jack Do? (David Lynch, 2017)
Outer Space (Peter Tscherkassky, 1999)
Frumos e în septembrie la Veneţia (Nae Caranfil, 1983)
  • Facebook
  • Instagram
  • Twitter

România © 2021 blogdefilm.ro