• Ovidiu Pop

L'armée des ombres (Jean-Pierre Melville, 1969)

Cel mai personal proiect al lui Melville: un film despre oameni simpli și anonimi care au fost zdrobiți într-un război cumplit care a lăsat în urmă numai învinși.

L'armée des ombres recenzie film Ventura Melville

Am văzut de curând L'armée du crime (2009). Subiectul și atmosfera acestui film minunat (poate și asemănarea titlurilor) mi-au adus aminte de clasicul L'armée des ombres a lui Jean-Pierre Melville, poate cel mai frumos omagiu adus de către cinematografie Rezistenței franceze din timpul celui de-al doilea război mondial.

Un melanj câștigător pentru publicul spectator făcut de Melville, Lino Ventura (Gerbier) și Paul Meurisse (Luc Jardie) care au turnat în aceeași formulă Le deuxième souffle (1966). Pe Meurisse îl cunoșteam deja din clasicul thriller Les diaboliques (1955) unde joacă alături de unica Simone Signoret, prezentă și ea în distribuția lui L'armée des ombres în rolul Mathildei.

Dacă ne amintim că regizorul Jean-Pierre Melville a fost el însuși înrolat în armata franceză în 1940, că a luptat alături de Rezistență, că a fost forțat să se refugieze în Anglia iar mai apoi a participat la eliberarea Franței de către forțele aliate, vom înțelege că L’Armee des ombres îi datorează nu numai regia și scenariul adaptat dar și mult realism dat de propriile experiențe sub arme. Dar acest realism nu se materializează pe ecran printr-o relatare exactă a unor destine concrete sau acțiuni consemnate istoric. Personajele create de Melville (deși scenariul este adaptat după romanul lui Joseph Kessel) sunt, de această dată și spre deosebire de cele din L'armée du crime, pur ficționale. Realismul nu este creat în mod artificial prin respectarea cu strictețe milimetrică a detaliilor, a amănuntelor factuale consecvente istoriei. Regizorul nu zăbovește prea mult asupra unor relatări contextuale. Își concentr