• Mihai Gîndu

Kyra Kyralina (Dan Pița, 2014)

O ecranizare în bună măsură reuşită, dar şi cu unele abateri şi imperfecţiuni, filmul redă o atmosferă tenebroasă şi libertină şi poate contribui la popularizarea operei lui Panait Istrati în rândul celor mai puţin familiarizaţi cu ea.


Pe un scenariu de Ioan Grigorescu şi Dan Piţa, filmul Kyra Kyralina, regizat de cel din urmă, inspirat de proza lui Panait Istrati, are meritul de a introduce spectatorul într-o atmosferă tenebroasă, într-un mediu libertin, redate prin mijloace destul de adecvate, exact ca în carte. Este inspirată şi păstrarea vocii naratorului, în dauna unei posibile redări mai simpliste sau mai directe, care ar fi putut prejudicia calităţii filmului. Însă nu la fel de inspirată mi s-a părut prestaţia actorului care nara.

Specificul oriental, dansurile, desfrâul dau o notă aparte peliculei, aşa după cum şi cartea făcea o notă discordantă între apariţiile vremii.

Sunt redate aidoma scenele de violenţă, de abuz, atmosfera de teroare în care erau obligaţi să trăiască Dragomir şi Chira, iar coloana sonoră, semnată de Adrian Enescu (muzică interpretată de grupul Trei parale), este una care ajută la veridicitatea ansamblului. Nu le putem reproşa realizatorilor că nu au făcut o peliculă mai sofisticată, fiindcă şi scrierea originală, deşi valoroasă, este în primul rând narativă, iar eventualele complicaţii psihologice sunt mai curând subînţelese.

În acelaşi timp, nu îmi amintesc să fi citit despre amestecul vrăjitoarei în destinul familiei aşa cum a fost prezentat în film, însă fiind vorba despre o adaptare după Istrati, poate fi luată ca o ”pată de culoare” care dă un plus de sens nenorocirilor care au lovit acea familie.

De altfel, personajele şi dialogurile respectă în mare parte scrierea originală, deci spectatorul nu trebuie să-şi facă multe probleme în acest sens, decât în partea finală, care e drept că m-a lăsat nedumerit.

Am fost curios să văd cum este ”construit” pentru marele ecran personajul Dragomir (Stavru), eroul atât de încercat de viaţă, dar bun la suflet şi în esenţă mărinimos al lui Istrati. Fără a vrea să sune ca o critică, totuşi Corneliu Ulici, cel desemnat să-l portretizeze pe Dragomir cel matur, redă monoton, rosteşte cuvintele cam fără inflexiune şi priveşte un pic fix, ceea ce dăunează întruchipării personajului său. Mai inspirat mi s-a părut Ştefan Iancu în rolul lui Dragomir adolescent.

Trebuie să recunosc că, deşi îl admir pe Dan Piţa pentru anumite pelicule, pentru modul în care face artă (fără a fi un fan necondiţionat al tuturor realizărilor sale), m-am temut să văd acest film. Nu fiindcă nu aş fi avut încredere în regizor, ci pentru că este ştiut că adaptările cinematografice după romane celebre deseori ruinează originalul. Iar goana după senzaţional şi trivialitate care caracterizează destule producţii post-decembriste autohtone putea constitui o problemă.

Din fericire nu s-a întâmplat aşa, pelicula, deşi abordând teme delicate, menţinându-se în domeniul artei şi scoţând, cred eu, în evidenţă, ceea ce şi Panait Istrati a vrut să sublinieze: răutatea şi duplicitatea umane, perversitatea celor care profită de inocenţa şi credulitatea copiilor, dar mai ales inextricabilitatea destinului.

Totul, învăluit într-o atmosferă de dansuri exotice şi parfum de narghilea.

Am citit în unele păreri ale cinefililor că este insuficient exploatat erotismul personajelor Dragomir şi Chira Chiralina, vizibile în roman.

Poate. Însă îmi permit să opinez că dacă există un element care ar fi stricat impresia de film de atmosferă, de realizare artistică, ar fi fost prezentarea unor scene erotice ”fierbinţi” cu cei doi protagonişti. Personal, sunt întru totul de acord cu viziunea regizorului de a prezenta totul mai voalat.

E drept, filmul are şi imperfecţiuni, mai bine zis unele cadre şi secvenţe reuşite alternează cu altele mai puţin faste, lăsând impresia că se putea scoate mai mult din acest subiect, că e relativ inegal.

Spre sfârşit, filmul o cam ia ”pe scurtătură” şi se mai şi abate de la scrierea originallă, dar impresia generală pe care mi-a lăsat-o este una pozitivă şi cred că ajută la popularizarea operei lui Istrati pe care cei mai tineri, care probabil nu o cunosc, vor fi curioşi să o citească.

Regie:

Dan Pita

Scenariu:

Ioan Grigorescu, Dan Pita, Panait Istrati (roman)

Actori:

Corneliu Ulici, Iulia Dumitru, Iulia Cirstea

  • Facebook
  • Instagram
  • Twitter

România © 2020 blogdefilm.ro