• Ovidiu Pop

Knife in the Water (Roman Polanski, 1962)

Regizorul polonez debutează riscant: un thriller plin de suspans care oferă ocazia unui studiu de personaj aprofundat.


Se poate afirma că Roman Polanski a pornit cu dreptul în industria cinematografică, atât timp cât primul său lungmetraj a primit o nominalizare la Oscar pentru cel mai bun film străin. Este vorba despre Nóż w wodzie sau Cuțitul în apă, o dramă vorbită în limba maternă a cineastului polonez, primul și ultimul lungmetraj realizat de Polanski în țara lui natală.


Andrzej, un ziarist sportiv între două vârste (Leon Niemczyk) însoțit de Krystyna, soția lui (Jolanta Umecka), conduce agresiv o mașină pe o șosea îngustă. Aproape că accidentează un tânăr autostopist (Zygmunt Malanowicz) pe care, după ce îl ceartă sever pentru imprudența de a sta în mijlocul drumului, decide să îl transporte până la destinația lor: un port de unde cei doi soți urmează să plece la bordul ambarcațiunii personale într-o plimbare pentru weekend. În momentul despărțirii, Andrzej îi adresează din senin tânărului (care pare a fi sărac și pribeag) invitația de a îi însoți pe ambarcațiune pentru a deprinde tainele navigației. Tânărul acceptă provocarea cu oarecare teamă, nefiind familiarizat cu marinăria și neștiind să înoate. În acest mod oarecum bizar, personajele își încep aventura pe apă: micul yacht devine scena unei veritabile competiții între cei doi bărbați care va degaja o tensiune amplă provenită din rivalitate masculină, atât de absurdă și fără finalitate, încât pare menită exclusiv să o impresioneze pe atrăgătoarea Krystyna.

Ochiul spectatorului nu trebuie să cerceteze prea mult timp până când va descoperi obiectul din titlul filmului: cuțitul. El aparține tânărului autostopist care îl scoate la iveală și îl folosește ca pe o armă, îl mânuiește excelent și chiar se joacă cu el. Titlul trenează în subconștientul spectatorului, așadar cuțitul este obiectul urmărit constant. De câte ori acesta își face apariția, un sentiment de aprehensiune se instalează insidios: va fi folosit acest cuțit? cum? de către cine? împotriva cui? Cuțitul trece din posesia tânărului în mâinile și, mai apoi, în buzunarele lui Andrzej, va fi discutat, admirat, aruncat și într-un final, pierdut. În apă. Tensiunea devine maximă.

Polanski își demonstrează subtilitatea încă de la acest prim film realizat: Cuțitul în apă este construit ca un thriller, fără nicio îndoială. Este un film de suspans și Polanski face eforturi pentru a obține și transmite această senzație. Recurge la cadre lungi, fără tăieturi și fără montaj, care, cu ajutorul camerei de mână aduc un excelent aport de tensiune. Spectatorul așteaptă cu sufletul la gură ca unul dintre cei doi bărbați să își piardă controlul și să folosească, poate, cuțitul.

Polanski vrea mult mai mult de la filmul său. Deși îl construiește într-o manieră minimalistă, regizorul folosește suspansul doar ca artificiu, pentru a masca adevăratele sale intenții: în timp ce spectatorul este încordat, cu ochii țintă către trio-ul de personaje ori către cuțit (veritabilul al patrulea personaj al filmului), acestuia i se oferă o excelentă ocazie de studiu de personaj, realizat prin juxtapunerea a doi bărbați cu vârste, mentalități, educație, clase sociale aproape antagonice, pentru o evidențiere subtilă, dar clară, a scopului real al regizorului: acela de a construi o dramă psihologică intensă despre o căsnicie pe punct de a eșua în mijlocul crizei de vârsta a doua. Ceea ce se întâmplă între personaje pe yacht este, de fapt, o transpunere maiestuoasă a tensiunii psihologice și sexuale între cei doi protagoniști: pe de o parte, Andrzej, un bărbat împlinit, între două vârste, încă în deplinătatea forțelor, intelectual, agresiv, deține controlul. Tânărul său antagonist este chipeș, crud, aproape timid, stângaci și mai ales, nu știe nimic despre navigație. De aici începe confruntarea maturității cu tinerețea: de la știința și dibăcia de a naviga un yacht, până la arta de a seduce o femeie sau cea de a mânui un cuțit.

În vreme ce presiunea psihologică eliberează tot mai mult din defectele personajelor, se deslușește relația celor doi soți, care par foarte bine acomodați și cărora nu le lipsește nimic din punct de vedere material. Numai că regizorul urmărește constant toate reacțiile personajelor sale, divulgând fiecare cotlon al relației lor: Andrzej și Krystyna sunt plictisiți unul de celălalt și de rutina relației lor, ei par a fi aproape nefericiți. Mai tânăra soție a lui Andrzej, foarte arătoasă și aproape constant îmbrăcată doar în costum de baie (foarte îndrăznețe imagini cu forme feminine generoase la vedere pentru epoca filmului), este, poate, miza războiului psihologic: Andrzej nu mai este sigur de stabilitatea sentimentelor frumoasei sale soții, în vreme ce tânărul îi aruncă ocheade pofticioase pe care versatul soț le surprinde. Nu gelozia îl macină pe soț, ci invidia: tânărul autostopist are ce el a pierdut deja: tinerețe și frumusețe.

Secvența finală ne dezvăluie un cuplu format din prizonierii propriei relații, aproape claustrofobi, blocați în căsnicia lor, cu sentimente reciproce ce par a fi înghețat. Nici măcar stimulul puternic oferit de trecerea tânărului autostopist prin viața lor nu îi poate descleșta dintr-o stare psihologică aproape amorfă.


Polanski debutează riscant: filmează în alb-negru. Acțiunea scenariului, la scrierea căruia a contribuit personal, se desfășoară aproape exclusiv pe apă, la bordul unei ambarcațiuni de mici dimensiuni, ceea ce a implicat cu siguranță eforturi certe ale echipei tehnice pentru a putea filma într-un spațiu atât de limitat. Folosește doar trei actori, dintre care doi debutanți (Umecka și Malanowicz). Până la urmă, a fost devoalat atât faptul că Polanski și-ar fi dorit să joace rolul autostopistului, dar s-au opus producătorii polonezi (care nu l-au socotit îndeajuns de fotogenic), cât și că vocea lui Malanowicz nu i s-a părut potrivită regizorului pentru personajul autostopistului și, ca atare, a dublat-o cu propria sa voce (așadar, o oportunitate de a-l auzi pe Polanski vorbind limba poloneză).

Personal, consider filmul o vizionare obligatorie pentru cinefil.

Regie:

Roman Polanski

Scenariu:

Jakub Goldberg, Roman Polanski, Jerzy Skolimowski

Actori:

Leon Niemczyk, Jolanta Umecka, Zygmunt Malanowicz

Citește mai mult:

The Ghost Writer (Roman Polanski, 2010)
Le Cercle Rouge (Jean-Pierre Melville, 1970)
Les misérables (Ladj Ly, 2019)
Lost Highway (David Lynch, 1997)
  • Facebook
  • Instagram
  • Twitter

România © 2020 blogdefilm.ro