• Ovidiu Pop

Kapringen (Tobias Lindholm, 2012)

Producția daneză este o discuție deschisă despre un sistem care pune adeseori un preț prea mic pe viața omului.


S-a vorbit foarte mult în ultimii ani despre implicațiile actelor de terorism și, mai ales, despre urmările pe care le generează comportamentul, atitudinea, strategia celor care sunt chemați să dezamorseze o situație de luare de ostatici în context terorist. Ar trebui satisfăcute imediat cererile teroriștilor care țin captivi civili inocenți și le pun în pericol viețile, în ideea de a dobândi fragila speranță că o atare abordare salvează necondiționat oamenii? S-ar impune o negociere drastică cu teroriștii, dar abilă, pentru a nu le da acestora aparența slăbiciunii statului ori organizației căreia i se cere răscumpărarea ostaticilor, încercându-se în acest fel, concomitent, o gestionare eficientă a resurselor financiare ale entității plătitoare? Sau, mai degrabă, ar trebui abordată o tactică dură, cinică, aparent lipsită de umanitate, dar eficientă pe termen lung și la scară globală: nu se negociază nimic, niciodată cu teroriștii? Oricât de trist ar fi acest lucru, este de preferat pierderea câtorva vieți izolate pentru interesul general, mai amplu și mai important: teroriștii sunt astfel descurajați să comită acte de răpire în viitor, întrucât nu obțin niciodată nimic.

Exact despre alegerea uneia dintre aceste opțiuni povestește producția daneză Kapringen. Filmul este în aparență istoria fictivă a unei nave de mărfuri aflată sub pavilion danez, deturnată în largul oceanului Indian de către pirații somalezi. Sub amenințarea puștilor Kalashnikov, cei 7 bărbați care formează echipajul navei, civili simpli și muncitori, cu dor de casă și familie, se văd nevoiți să îndure un tratament inuman, sunt sechestrați, speriați, înfometați mai mult de 4 luni. În tot acest răstimp, purtătorul de cuvânt al piraților, Omar (Abdihakin Asgar), singurul vorbitor de engleză, negociază intens prin telefon și fax cu șeful companiei maritime care deține nava, Peter Ludvigsen (Søren Malling). Negocierea privește eliberarea ostaticilor, atât timp cât s-a stabilit de la bun început că nava nu are prea mare valoare financiară pentru companie, așadar nu interesează pe nimeni soarta ei: este aproape o rablă. Negocierea privește, de asemenea, un aspect mai important decât viața însăși a marinarilor: banii pe care danezii trebuie să îi plătească piraților pentru eliberarea echipajului, de fapt pentru salvarea acestuia de la o moarte sigură. Aici există o problemă: câți bani vor cere somalezii și câți bani va fi dispusă compania să plătească? Va fi vorba despre gestionarea eficientă a dolarilor corporatiști? Oare cât costă viață unui om? Se va decide cine este mai puternic, Kalashnikov-ul sau dolarul american? Negocierea însăși va fi inumană, dură, cinică, calculată, glacială. Și, mai ales, îndelungată. În tot acest răstimp, marinarii vor fi siliți să aștepte un verdict: viață sau moarte.

Filmul are o poveste asemănătoare cu cea din Captain Phillips (2013). Kapringen vine cu o abordare care îl plasează diametral opus față de filmul american, clișeistic ca toate producțiile cu luări de ostatici ce emană de la Hollywood. De fapt, realismul extraordinar pe care regizorul Tobias Lindholm îl obține pentru pelicula sa, plasează Kapringen la un alt nivel față de filmul lui Paul Greengrass. Lindholm a făcut eforturi susținute să obțină un maxim de autenticitate: a filmat toate secvențele de pe vas chiar în apele Oceanului Indian. Conor (Gary Skjoldmose-Porter), negociatorul angajat de compania daneză să gândească strategia de abordat cu pirații somalezi, este în realitate un negociator în situații de luări de ostatici. Patru dintre marinari sunt interpretați de actori neprofesioniști, oameni ai mărilor care au făcut parte din echipajul navei MV Rozen, deturnată de pirați somalezi în anul 2007. Convorbirile dintre Peter și Omar au fost înregistrate cu ajutorul unui telefon prin satelit, instalat pe vas: ecoul și bruiajul sunt reale, convorbirile fiind efectiv purtate de actorii din Danemarca cu cei aflați în Oceanul Indian. Filmările au surprins astfel reacțiile autentice ale celor implicați în convorbiri. Lindholm a mers și mai departe: a folosit camera mobilă pentru aproape toate secvențele de pe vas, creând o imagine slab luminată, instabilă, claustrofobică, înghesuită. Dar maximul de realism este obținut de regizor prin folosirea inspirată a personajul Mikkel (Pilou Asbæk), bucătarul navei, căruia camera îi dedică o examinare profundă, îi studiază reacțiile emoționale și condiția psihică. Lindholm surprinde întreagă involuție a personajului său, de la exaltarea întoarcerii acasă până la anxietate, furie, resemnare și abandon. Tensiunea este uriașă și fidel redată spectatorului. Chiar în momentele aproape relaxate de la bordul navei, Mikkel și spectatorul nu vor fi lăsați să uite nicio clipă că degetul unui pirat este mereu așezat pe trăgaciul de Kalashnikov. Tensiunea este uriașă și în Danemarca, la sediul companiei maritime: Peter suferă aceeași claustrare, tensiune și epuizare. Peter și Mikkel sunt aidoma, amândoi sunt sechestrați, unul într-o cămăruță de pe vas, celălalt într-o sală de consiliu. Camera îi urmărește pe amândoi îndeaproape și surprinde gradual căderea psihică a ambilor. O diferența există, însă, între cei doi protagoniști: în această poveste urâtă, în acest joc al minților puternice, omul în costum, cu cămașă etern impecabilă și cravată asortată, din sala de consiliu în care este țintuit decide viața celuilalt îmbrăcat în maioul său murdar, transpirat și aproape muribund într-o cămăruță insalubră și lipsită de aer a unui vas deturnat în mijlocul oceanului.

Finalul este așteptat cu sufletul la gură. Situația trebuie să se încheie, fie cu bine, fie altfel. De acest lucru sunt convinși și ostaticii și corporatiștii danezi. Până și Omar crede asta. Și finalul vine, neașteptat.

Kapringen nu este un film despre pirați. Este o discuție deschisă despre politica de culise, despre jocurile celor bogați care iau decizii, despre diplomație eșuată ori despre un sistem care pune adeseori un preț prea mic pe viața omului.

Regie:

Tobias Lindholm

Scenariu:

Tobias Lindholm

Actori:

Pilou Asbæk, Søren Malling, Dar Salim

Citește mai mult:

Revenir (Jessica Palud, 2019)
Wszystko dla mojej matki (Malgorzata Imielska, 2019)
Szarlatan (Agnieszka Holland, 2020)
The Square (Ruben Östlund, 2017)
  • Facebook
  • Instagram
  • Twitter

România © 2020 blogdefilm.ro