• Ovidiu Pop

Instanța amână pronunțarea (Dinu Cocea, 1976)

Un veritabil film policier, plin de suspans, cu o intrigă bine închegată, cu personaje bizare ori misterioase, cu suspans și răsturnări neașteptate de situație.


Un film realizat de Dinu Cocea, în acord cu constrângerile epocii în care a fost creat, Instanța amână pronunțarea păstrează amprenta direcțiilor moralizatoare ale cenzurii vremurilor, atât în scenariu cât și în anumite secvențe care aveau obligația de prezența un anumit context muncitoresc ori anumite calități inerente unui bun ''tovarăș''. În ciuda acestor aspecte, Instanța amână pronunțarea este un veritabil film policier, plin de suspans, cu o intrigă bine închegată, cu personaje bizare ori misterioase, cu suspans și răsturnări neașteptate de situație. Moartea unui om, muncitor în minele de cărbune, este privită de anchetatori ca rezultat al unei culpe profesionale a unui inginer care a greșit calculele tehnice în realizarea aerisirilor galeriilor din mină. Moga (Ion Caramitru), un judecător cu ochi ager și minte proaspătă, chemat să stabilească vinovăția și să aplice o pedeapsă, profitând de exuberanța tinereții sale și de setea aflării adevărului, reușeste să descurce ițele încurcate ale acestei afaceri dubioase.

Adevărul este scos la lumină prin mijloace de veritabilă anchetă. Judecătorul Moga audiază martori antagonici, cercetează documente și își folosește flerul excepțional într-un caz aparent clar, care se dovedește însă extrem de tenebros. Misterul se adâncește, dubiile judecătorului îl vor plasa într-o poziție extrem de incomodă, el declarând că ''instanța amână pronunțarea''. Investigațiile vor scoate la iveală ambiții personale, interese ascunse, minciuni, ipocrizie și mașinațiuni incredibile.


Personajele principale sunt construite atent, atât timp cât acestea își trădează trăsăturile de caracter reale pe măsură ce povestea evoluează. Atât viața profesională în mediul de lucru cât și viața personală a celor doi protagoniști sunt punctate excelent:

Judecătorul Moga se dezvăluie a fi un tip timid, cu o doză de naivitate, înțepenit într-o rutină periculoasă din care doar flerul îi permite să evadeze pentru a nu greși și a condamna un nevinovat. Construcția personajului nu se oprește aici, Moga fiind conturat suplimentar prin momentele autentice petrecute în cadrul familial alături de soția sa (Valeria Seciu).

Directorul minei, Buzescu (George Motoi), pare un tip dezinvolt, perfect adaptat timpului. Este șarmant și urbea îl iubește, doar că el își dorește mai mult decât rolul de stâlp al micuței comunități în care trăiește. Și acest personaj este nuanțat în intimitate, alături de mama sa (Tanti Cocea), cea care îi sesizează trăirile și ambițiile.


Scenariştii, Gabriel losif Chiuzbaian și Mihai Opriș, au gândit un joc de-a șoarecele și pisica, o lupta psihologică între cele două personaje principale care a asigurat narațiunii tensiune și ritm. Povestea este perfect verosimilă, construind un film-caz cu o notă puternică de autenticitate.

De remarcat distribuția extrem de generoasă cu numele mari ale cinematografiei românești: Radu Beligan, Octavian Cotescu, Gheorghe Cozorici, Colea Rautu, Draga Olteanu-Matei, Constantin Diplan sau Jean Constantin.

Regie:

Dinu Cocea

Scenariu:

Gabriel Chiuzbaian, Mihai Opris

Actori:

Ion Caramitru, George Motoi, Radu Beligan, Valeria Seciu, Tanti Cocea

Citește mai mult:

Atunci i-am condamnat pe toți la moarte (Sergiu Nicolaescu, 1972)
Câinele japonez (Tudor Cristian Jurgiu, 2013)
Restul e tăcere (Nae Caranfil, 2007)
Polițist, adjectiv (Corneliu Porumboiu, 2009)
  • Facebook
  • Instagram
  • Twitter

România © 2020 blogdefilm.ro