• Ovidiu Pop

In a Lonely Place (Nicholas Ray, 1950)

Un film care are în compoziția sa toate ingredientele necesare pentru un film-noir, dar care se transformă și devine o romanță.


Dixon Steele (Humphrey Bogart) este un scenarist aflat în slujba Hollywood-ului, încă celebru deși faima lui începe să apună. Implicat mai mult în scandaluri și bătăi, cu o bogată experiență în viața de noapte, încă vânat de femei frumoase, Steele pare să nu mai fie capabil profesional să producă ceva valoros. La insistențele impresarului său (Art Smith), acceptă în silă să scrie un scenariu adaptat după un roman de mâna a doua, dar foarte bine vândut. Pentru că nu are chef să citească voluminosul best-seller, o angajează pe garderobiera localului său preferat, o admiratoare a lui Steele, să îi povestească acțiunea romanului. Aceasta își ia rolul în serios, acceptă invitația de a ''lucra'' în apartamentul scenaristului, acesta ascultă fără interes relatarea tinerei fete și pentru că ea se dovedește a fi prea serioasă și îi refuză orice avans, Steele o trimite acasă cu un taxi. Doar că, în aceeași noapte, poliția descoperă cadavrul ei. Cine a omorât-o? Steele devine primul și singurul suspect dar este salvat de vecina sa (Gloria Grahame) care oferă un alibi neașteptat și o viață nouă.

Marele Bogart este el însuși în rolul lui Steele. Se simte perfect în pielea acestui personaj care pendulează între îndrăgostitul naiv care prepară micul dejun iubitei sale și psihopatul căruia îi lucesc ochii atunci când descrie unui polițist o crimă perfectă. Rolul îi vine ca o mănușă și în ceea ce privește dialogul, replicile sale sunt în stilul caracteristic multor personaje făcute de Bogart. Steele este sarcastic, tăios, cinic și inteligent fiind capabil de un răspuns isteț și ascuțit pentru ca în momentul următor să devină posac, infatuat sau violent.

Bogart reușește să compună personajul său și datorită Gloriei Grahame care este perfectă pentru rolul lui Laurel. Și este perfectă cu Bogart. Caracterul lui Steele, trăirile lui, momentele de extremă tandrețe precum și izbucnirile lui criminale se oglindesc în reacțiile lui Laurel, aceasta le absoarbe, le reflectă și le exacerbează, trimițându-le dublate către publicul spectator. Laurel reacționează perfect, aidoma unei adolescente îndrăgostite, aflată atât în brațele lui Jekyll cât și în ghearele tenebrosului Hyde. Căci Steele exact asta este: un bărbat slab, vulnerabil al cărui alter ego viril și distructiv îi compromite munca, iubirea și viața. Steele doar pare a fi dur, în vreme ce izbucnirile, violența și teroarea pe care le proiectează împotriva tuturor sunt doar deghizarea propriei suferințe.

De altfel, Bogart este excepțional când interpretează bărbați vulnerabili… Rick Blaine este aparent puternic și face toate jocurile în Casablanca, dar își pierde cumpătul și devine nervos atunci când Sam cânta As Time Goes by.

Camuflându-și slăbiciunea neînțeleasă și neasumată, Steele va deveni sinistru spre finalul filmului deși rămâne perfect lucid pentru a-și întrevedea soarta: "I was born when you kissed me. I died when you left me. I lived a few weeks while you loved me". Aceasta este unica lui reacție în fața lui Laurel după un episod care o ajută pe aceasta să ia decizia de a se îndepărta.

Regizorul Nicholas Ray surprinde perfect slăbiciunea personajului său, urmând să desăvârșească această compunere în Rebel Without Cause, doar 5 ani mai târziu.


In a Lonely Place este un film-noir, dar eticheta o primește doar pentru că Nicholas Ray și scenariul astfel construit așează în compoziție toate ingredientele necesare pentru un film-noir. Filmul nici nu mai încearcă de la un anumit moment dat să respecte rețeta: spectatorul își pierde interesul de a afla cine a ucis-o pe tânăra garderobieră, demersurile polițienești ale lui Nicolai (Frank Lovejoy) sunt aproape nule și acesta devine un apropiat al nucleului Steele-Laurel căruia îi surprinde destrămarea. Ancheta poliției este într-un plan îndepărtat. Spectatorul nu mai are niciun moment dorința sau curiozitatea de a afla cine este criminalul tinerei fete, ci doar dacă Steele însuși este acela. Filmul se transformă și devine o romanță de dragoste.


Bogart a cumpărat drepturile de ecranizare a nuvelei adaptate, a produs filmul și ne-a oferit un film mare. Avea să ne părăsească prematur, după numai 7 ani, dar nu înainte să ne mai lase filme uriașe ca The African Queen (1951), Sabrina (1954) sau The Barefoot Contessa (1954).

Regie:

Nicholas Ray

Scenariu:

Andrew Solt

Actori:

Humphrey Bogart, Gloria Grahame, Frank Lovejoy

Citește mai mult:

On Body and Soul (Ildikó Enyedi, 2017)
Rebecca (Ben Wheatley, 2020)
Lost Highway (David Lynch, 1997)
Hable con ella (Pedro Almodóvar, 2002)
  • Facebook
  • Instagram
  • Twitter

România © 2020 blogdefilm.ro