RECENZIE DE FILM

  • Ovidiu Pop

Her (Spike Jonze, 2013)

Her este povestea dramei unui bărbat simplu care simte nevoia să iubească și să fie iubit. Tehnologia foarte avansată îi oferă bărbatului soluții alternative pentru a găsi ceea ce caută.


recenzie film Her, Spike Jonze, Joaquin Phoenix

Theodore (Joaquin Phoenix), un tip melancolic și ușor introvertit, este afectat profund de despărțirea de soția sa, Catherine (Rooney Mara, o foarte scurtă apariție). Într-o lume extrem de avansată tehnologic, într-un viitor nespecificat în care totul pare a fi artificial, oamenii își petrec timp semnificativ vorbind la telefon, având ca interlocutor propriul lor computer. Theodore apare ca un individ bizar înconjurat de oameni asemenea lui. Într-o asemenea conjunctură, deloc reticent la ultimele noutăți tehnologice, Theodore își instalează în computerul personal cel mai modern sistem de operare și îi setează acestuia o voce de tânăra femeie. Odată setat și activat, sistemul de operare cu voce feminină (a lui Scarlett Johansson) se recomandă a fi Samantha, începe să aibă emoții, sentimente, dorințe. Samantha nu este un fel de Siri, ea este o secretară perfectă, confidentă, prietenă și orice se poate imagina mai mult decât atât. Din acest punct până în momentul în care Theodore și Samantha vor dezvolta o legătură afectivă neobișnuită nu mai este decât un pas.


Făcând abstracție de ''persoana'' și personalitatea partenerei de relație a protagonistului, Her este o poveste de dragoste, poate atipică, poate ciudată ori chiar neverosimilă, însă o poveste de iubire veritabilă și absolut încântătoare. Inabilitatea emoțională a lui Theodore de a înțelege ce nu a funcționat în relația sa cu Catherine sau incapacitatea sa de a coabita cu oamenii asemenea lui, îl fac să fie un personaj fragil, timid și interiorizat, reușind să capteze integral empatia spectatorului.


Pe de altă parte, Her se constituie într-un film cu un accent sci-fi prin plasarea poveștii într-un spațiu aparent din altă lume, undeva într-un viitor dominat de tehnologie și de sisteme de operare extrem de puternice și creative. Viitorul descris nu este, din perspectiva actuală, prea îndepărtat, e relativ lesne de recunoscut, dar nuanțat extrem de distinct și personalizat de viziunea unică a creatorului sau, regizor și scenarist deopotrivă, Spike Jonze, cel care ne-a oferit Being John Malkovich (1999) sau Adaptation (2002). Acțiunea se derulează într-un Los Angeles al viitorului, excelent prelucrat ca un amalgam al orașului actual cu anumite imagini filmate în Shanghai. Moda anului sunt pantalonii cu talie înaltă, nimeni nu poartă o curea și toată lumea posedă gadget-uri futuriste.


Nu în ultimul rând, filmul se constituie într-o satiră subtilă, situațiile amuzante ale scenariului, câteva aproape comice, aducând un iz de pamflet sarcastic unui film care, în mod voit, exploatează hiperbole ale vicierii inevitabile a omului capabil mai degrabă să relaționeze chiar și emoțional mai facil cu propriul computer decât cu oamenii asemenea lui. Personajele nu sunt conștiente de capcana în care au intrat, nu sunt afectate de situația creată, nu sesizează absurdul epocii pe care o traversează. În plus, falsitatea apare infiltrată la orice nivel al viețuirii lor. Toate emoțiile și aspirațiile romantice ale lui Theodore sunt, de fapt, false. Dragostea adolescentină pentru fosta lui soție s-a stins și parcă nu a existat niciodată. Relația (chiar pasională) pentru Samantha, prezența feminină din viața lui căreia îi lipsește corpul și apropierea fizică de partenerul ei, este o dragoste care sfidează orice regulă pentru a fi autentică. Theodore lucrează într-o companie pentru care prestează o muncă ciudată: scrie scrisori de dragoste olografe în numele altor persoane, care nu se pricep la scris ori nu au timpul să o facă. Cu ajutorul Samanthei, protagonistul va publica chiar o carte, o colecție a celor mai emoționante scrisori redactate de el în carieră. De fapt, Theodore vinde emoții false pentru a-și asigura traiul. În această lume lipsită de autenticitate, artificială complet, populată de oameni stranii, există o persoană reală, Amy (Amy Adams), singura prezență veritabilă din viața lui Theodore.


Her este un film extrem de provocator. Din punct de vedere cinematografic, Jonze reușește să creioneze o lume unică, colorată și posacă în același timp, stranie, cu o atmosferă proprie, în care spectatorul se integrează rapid. Imaginea încântătoare îi aparține lui Hoyte van Hoytema și aceasta stimulează intens imaginația spectatorului. Și pentru cei mai profunzi dintre noi, lumea aceasta oferă un spațiu propice pentru meditație, mult timp după sfârșitul peliculei: există oare dragoste adevărată? ce este iubirea? este dragostea esențialmente trecătoare? Până la urmă, în viziunea lui Jonze, dragostea se ascunde în cele mai ciudate locuri. Așa cum afirmă Amy ''... anybody who falls în love is a freak'', la urma urmei, Her este un film despre oameni care vor să se simtă umani și să trăiască bucurându-se de dragoste în viața lor, oriunde s-ar găsi aceasta.

Regie:

Spike Jonze

Scenariu:

Spike Jonze

Actori:

Joaquin Phoenix, Amy Adams, Scarlett Johansson

Citește mai mult:

recenzii filme
Mélo (Alain Resnais, 1986)
recenzii filme
Trois couleurs: Rouge (Krzysztof Kieslowski, 1994)
recenzii filme
Trois couleurs: Blanc (Krzysztof Kieslowski, 1994)
recenzii filme
Orphée (Jean Cocteau, 1950)