• Bianca Ghelbere

Climax (Gaspar Noé, 2018)

Un continuu Climax, în stilul lui Gaspar Noé.


Ar fi trebuit să știu încă de la început la bordul cărei nave urmează să mă îmbarc. Festivalul de film Viennale, care a avut loc în perioada dintre 24 octombrie și 6 noiembrie în capitala Austriei, prezintă producții cu un efect rareori ameliorat, iar numele regizorului Gaspar Noé ar trebui mereu să ridice semne de întrebare; de exclamație sigur o face. Astfel am fost introdusă în vârtejul ultimei producții a necenzuratului francez, captivă în spațioasa sală de cinema de la Gartenbaukino, care „ireversibil“ a căpătat proporții înguste, claustrofobice, sufocante. Calea de ieșire a părut a se evapora în ceață, posibil provocată de lacrimi tensionate.

Într-un univers psihedelic de proporții metafizice, planul, la început exagerat de realist, aproape documentar, atribute conferite de prezentare înregistrărilor unor atrăgători tineri internaționali ce-și prezintă arta și pasiunea pentru dans, își pierde treptat, lent, totodată însă abrupt, orice rădăcină pe nivelul terestru. Ca un film în film, cu referințe la numeroase producții, (de observat legătura cu Suspiria a lui Dario Argento), cu mișcări amețitoare și amenințătoare ale ochiului digital, ca o reflexie la starea aberantă a dansatorilor, tinerii se adună pe o geroasă zi într-o dubioasă clădire, pentru o festivitate dansantă.

Cu prilejul prezenței autorului genial la festival, ni s-a oferit informația conform căreia producția s-a bazat pe spontaneitatea și improvizația artiștilor, atât în ceea ce privește fluiditatea mișcărilor și a coregrafiei, cât și, în mare parte, dialogul. Indicația de la bază a sugerat un comportament lipsit de control, ca urmare a consumului unui devastant drog, de aici și strânsa legătură și desele hinturi legate de excesul din Berlin, menționări care pot ajuta în găsirea „inculpatului“. De aici și firavul fir narativ al filmului, dacă se poate vorbi de un fir cursiv în acest amalgam de „climaxuri“.

Un început greu, lent, care, prin a sa banalitate, dă iluzia unei atmosfere degajate. Dans, voie bună, conversații lipsite de profunzime. Intrarea alcoolului în scenă. Iar de-ndată ce ritmul își capătă bătaia alertă, pauza de tras aer în piept nu mai există. Odată cu deplasarea camerei, cu urmărirea Selvei, interpretată de talentata Sofia Boutella, suntem obligați a deveni martori la abuzuri, la inimaginabile crime fără sens și încălcări lipsite de inhibiții ale tabuurilor. Este evident că alcoolul singur nu poate avea un asemenea impact, iar fuga de noua realitate începe a se transforma într-o destinată eșuării căutare a celui care a introdus obscurul drog în pahare. Nimeni nu capătă un răgaz, nici cei din planul diegetic, nici cei din afară; loc de refugiu nu poate exista. Constantele puncte culminante finalizează însă într-o liniște sângeroasă, o pace eternă.


Cu premiera la festivale internaționale de film, mai apoi şi în cinematografele românești în toamna anului 2018, Climax poate fi achiziționat, începând cu luna Mai a lui 2019, pe DVD, ca informație pentru cei mai bravi dintre noi.

Regie:

Gaspar Noé

Scenariu:

Gaspar Noé

Actori:

Sofia Boutella, Romain Guillermic, Souheila Yacoub

Citește mai mult:

Revenir (Jessica Palud, 2019)
Birdsong (Hendrik Willemyns, 2019)
Nightbreed (Clive Barker, 1990)
Wszystko dla mojej matki (Malgorzata Imielska, 2019)
  • Facebook
  • Instagram
  • Twitter

România © 2020 blogdefilm.ro