• Mihai Gîndu

Casa din vis (Ioan Carmazan, 1991)

Un film cu elemente alegorice: tradiţiile se îmbină cu forţele răului pentru a alcătui un melanj inedit.


Cu un scenariu de Fănuş Neagu şi Ioan Cărmăzan, în regia celui din urmă, Casa din vis este o poveste care se desfăşoară într-un cadru exclusiv rustic.

Filmul îşi propune să atingă multe teme, precum moartea, erosul, predestinarea, păcatul, repetarea unor lecţii de viaţă.

Şi chiar le tratează cu destul succes uneori, însă per ansamblu firul epic e prea dezlânat, anumite scene par forţate. Părerea mea e că ar fi ieşit capodoperă dacă ar fi fost respectate câteva reguli în plus, aşa dramatismul pare artificial, personajele sunt lipsite de consistenţă.

Cu toate acestea, este de apreciat efortul realizatorilor de a închega un scenariu care să trimită la esenţe, sunt de reţinut scenele în care mama care îşi visa fata moartă îi dăruieşte o rochie de mireasă primului venit, care este conducătorul unui tanc (ce cunoaşte moartea îndeaproape, la rândul său), cea în care personajul întruchipând un înger coborât pe pământ asistă la toată barbaria şi desfrâul locuitorilor, cea în care copilul povesteşte despre casa din sticlă.

Sunt elemente cu caracter mai curând alegoric, tradiţiile se îmbină cu forţele răului pentru a alcătui un melanj inedit (specific însă lui Fănuş Neagu).

De fapt, acestea alcătuiesc partea cea mai reuşită a filmului.

Gheorghe Dinică face un rol consistent (să nu vă mire că este unul negativ, ca aproape de fiecare dată), dar întreaga echipă de actori lasă o impresie de ''aşa-şi-aşa'', cel puţin după opinia proprie.

E un film de urmărit, dar nu unul de referinţă.

Totuşi, remarc că este unul dintre filmele făcute după 1989 în care politicul nu joacă un rol prea important (cu excepţia prezentării caricaturale a bustului lui Stalin), intriga filmului axându-se pe probleme morale şi existenţiale.

Uşoara tuşă de suprarealism dă un plus de atractivitate peliculei lui Ioan Cărmăzan, dar este un suprarealism înecat deseori în grotesc.

Merită vizionat, chiar dacă nu convinge pe deplin.

Regie:

Ioan Carmazan

Scenariu:

Ioan Carmazan, Fanus Neagu

Actori:

Gheorghe Dinica, Maia Morgenstern, Horatiu Malaele, Magda Catone

Citește mai mult:

Câinele japonez (Tudor Cristian Jurgiu, 2013)
Restul e tăcere (Nae Caranfil, 2007)
Polițist, adjectiv (Corneliu Porumboiu, 2009)
Secretul fericirii (Vlad Zamfirescu, 2018)
  • Facebook
  • Instagram
  • Twitter

România © 2020 blogdefilm.ro