• Ovidiu Pop

Bohemian Rhapsody (Bryan Singer, 2018)

Un vizionar și deschizător de drumuri, un idol pentru milioane de oameni și un fenomen unicat cu o forță remarcabilă: Freddie Mercury.


Bohemian Rhapsody este un film biografic despre, probabil, cel mai fascinant star rock al lumii, devenit o legendă datorită vieții sale, destinului unic și dispariției premature: Freddie Mercury, solistul trupei Queen, artist uriaș, individ excentric, cu o voce puternică, o energie molipsitoare, un zâmbet special și o viață personală tenebroasă și, cumva, chinuită.


Bohemian Rhapsody este realizat de regizorul Bryan Singer (concediat și înlocuit cu Dexter Fletcher la un moment dat în timpul producției) și scris de Anthony McCarten, autor al unor scenarii remarcabile pentru Darkest Hour (2017) sau The Theory of Everything (2014).

Filmul urmărește viața și cariera lui Mercury de la momentul formării trupei Queen, în componența în care aceasta s-a consacrat, la Londra, atunci când tânărul Farrokh Bulsara devine solistul trupei și își schimbă numele, până la memorabila prestație din cadrul concertului Live Aid din 1985.


În ciuda unui scenarist extrem de talentat, filmul are o arhitectură narativă firavă. Scenariul nu păstrează o linie corectă în descrierea realității și a cronologiei acesteia. Spectatorul familiarizat cu istoria trupei Queen remarcă cu ușurință derapajele de la realitate ale poveștii. Pe de altă parte, Bohemian Rhapsody face o cronică mai degrabă superficială a vieții lui Mercury. Un exemplu în acest sens este felul în care filmul abordează relația lui Mercury cu Mary Austin (Lucy Boynton), relație unică și extrem de senzitivă pentru artist. Contextul și subtilitățile acestei relații nu sunt exploatate aproape deloc fiind doar indicate fugitiv și inexact.


Într-un film biografic despre Mercury, ar fi fost de așteptat ca scenariul să exploateze din plin importanța pe care sexualitatea artistului a avut-o în parcursul artistic și personal. Filmul nu atinge problematica eliberării sexuale percepute în anii 70 și devine aprope pudic în abordarea oricărui tip de poziție cu privire la exprimarea sexuală a lui Mercury. Perioada de maxim randament creator a acestuia a debutat după eliberarea tensiunilor sale sexuale și exultarea completă. Cu o anume stare de spirit de multe ori bizară, cu sensibilitatea sa poetică eliberată, Mercury a creat alături de colegii săi materiale unice care au exploatat la maximum vocea lui senzațională. Un vizionar și deschizător de drumuri, un idol pentru milioane de oameni și un fenomen unicat cu o forță remarcabilă, Mercury a risipit în jurul său enorm de multă energie care a rezultat exact din tensiunea cu care și-a trăit întreaga viață. Această tensiune este vag surprinsă de film. Până la urmă, zbaterea lui Mercury cu propria sexualitate, găsirea identității reale, explorarea interioară a personalității proprii și nevoia constanta de a obține o autonomie necesară actului de creație, ar fi trebuit să ne ofere imaginea unui personaj fabulos. Însă scenariul pare că nu și-a propus de la bun început să îl deseneze pe Mercury într-o asemenea manieră.


Viciile de scenariu ori de construcție a filmului nu i se pot imputa însă lui Rami Malek, cel căruia i-a revenit dificila misiune să îl interpreteze pe Mercury, personaj unic, extrem de complex. Asemănarea fizică este satisfăcătoare și se datorează în special protezei dentare proeminente ori mustății. Malek oferă pe ecran mișcări scenice și gesturi aproape identice cu cele ale personajului său. Actorul le-a preluat în mod corect și imitarea acestora poate fi considerată reușită, mima este excelentă. Vocea folosită în film în timpul secvențelor în care Malek cânta este un mix al vocii reale a lui Mercury cu vocea cântărețului canadian Marc Martel.


Cele mai bune momente ale filmului și ale lui Malek sunt cele oferite de recrearea atmosferei concertului Live Aid din 1985. Imaginea compusă a stadionului și a publicului este într-adevăr excelentă. Sunetul este spectaculos. Spectatorul vibrează în timpul secvențelor de concert, de fiecare dată când Mercury/Malek cântă. Spectatorul are în minte imaginea reală a lui Mercury, cunoaște bine trupa Queen și este familiarizat cu piesele trupei. Realizatorii filmului și Malek însuși au pariat pe această recunoaștere universală a lui Mercury și sprijină percepția spectatorului prea mult pe Mercury și prea puțin pe Malek. Cel din urmă nu are forța artistică feroce a personajului pe care îl joacă, dar spectatorul nu observă asta. În ciuda faptului că Malek nu înzestrează personajul cu o energie fabuloasă, nu îi reda trăirile, frământările, geniul, forța, sensibilitatea și tragedia personală, misiunea realizatorilor filmului pare a fi completă: personajul Mercury este credibil și atât.


Filmul este sărac în momente dramatice și lipsit de introspecție psihologică ori sufletească. Bohemian Rhapsody ar fi avut posibilitatea să ofere publicului un film mare, dar nu a făcut-o. Poate că o altă abordare, o viziune mai amplă și un scenariu mai atent vor face un alt fel de film despre Mercury, așa cum artistul merită din plin.

Regie:

Bryan Singer

Scenariu:

Anthony McCarten, Peter Morgan

Actori:

Rami Malek, Lucy Boynton, Gwilym Lee, Ben Hardy, Joseph Mazzello

Citește mai mult:

Birdsong (Hendrik Willemyns, 2019)
Correspondências (Rita Azevedo Gomes, 2016)
At Eternity's Gate (Julian Schnabel, 2018)
Cold War (Pawel Pawlikowski, 2018)
  • Facebook
  • Instagram
  • Twitter

România © 2020 blogdefilm.ro