• Mihai Gîndu

Between Heaven and Earth (Najwa Najjar, 2019)

Melanj de dramă de familie care ridică probleme existenţiale şi vagi intrigi politice, Between Heaven and Earth nu este însă un film care să exceleze în problematicile abordate.


recenzie de film Between Heaven and Earth

Filmul începe prin a prezenta viaţa unui tânăr cuplu palestinian (el, Tamer – Firas Nassar, ea, Salma – Mouna Hawa), cu bune şi cu rele, cu mici certuri şi reproşuri, aşa cum se întâmplă deseori în viaţă.

Atmosfera este condimentată cu câteva piese muzicale specifice (care mi s-au părut adecvate, chiar dacă nu sunt un fan al muzicii orientale).

Filmul este unul inspirat din realitatea cotidiană, fără prea multe artificii (oarecum asemănător producţiilor turceşti), dar nu unul neinteresant, fiindcă anumite conflicte nu vor întârzia să apară.

Cei doi se pregătesc să divorţeze, la baza acestei decizii stând însă conjunctura socială şi politică în care se aflau. Însă întâmpină unele probleme birocratice.

Realizarea artistică nu este una ieşită din comun, dar filmul lui Najwa Najjar atrage, mai ales că este inspirat din fapte reale, ceea ce exclude varianta doar a unei poveşti bine ticluite.


În cea mai mare parte, caracterele celor doi protagonişti ne sunt relevate de dialogurile dintre acestea, aşa cum sunt prezentate în particular, fără prea multe imixtiuni ale unor terţe persoane sau conjuncturi implicând relaţiile de muncă, deşi conjunctura social-politică este evocată destul de des.

O vizită la familia Salmei mai mult va complica lucrurile în loc să le liniştească.

Between Heaven and Earth este o dramă de familie cu parfum oriental care ar fi putut fi şi mai reuşită dacă ar fi evitat să se concentreze uneori asupra unor detalii mai puţin semnificative, dând astfel impresia că acţiunea trenează.

Ideea intercalării unor flashback-uri este bună, însă scenele sunt relativ confuze, iar momentele prezentării lor par aleatoare.

”De fiecare dată când ne îndrăgostim, începem un ciclu al începutului şi sfârşitului, al morţii şi al renaşterii” este o replică extrem de profundă, cu trimitere la samsara buddhistă, pe care o localnică le-o dă celor doi soţi, în timpul periplului acestora.

Această profunzime nu se regăseşte însă şi în dialogurile dintre cei doi soţi, care de cele mai multe ori nu depăşesc nivelul unor dispute domestice.

Latura uşor hazlie a firii li se relevă când duc cu maşina un cuplu evreu al cărui autoturism avusese un mic accident. ”Asta-i viaţa, nu ai ce să îi faci”, par a spune toţi la finalul drumului de ocazie.