• Ovidiu Pop

Beautiful Boy (Felix van Groeningen, 2018)

Despre consumul de droguri al unui fiu și despre propria dependență a tatălui de adicția copilului său.


Regizorul belgian Felix Van Groeningen a realizat primul său film american, Beautiful Boy, cu un scenariu adaptat de el însuși în colaborare cu Luke Davies. În acest demers, a pornit de la două versiuni ale aceleiași istorii, memoriile complementare ale unui tată (Beautiful Boy, carte scrisă de David Sheff) și cele ale fiului său, Nic Sheff (în cartea Tweak).

David (Steve Carell) este un jurnalist care trăiește în San Francisco, alături de fiul său cel mare, Nic (Timothée Chalamet), cea de-a doua soție, Karen (Maura Tierney) și doi copii mai mici. David are o relație extrem de apropiată cu Nic, care tocmai a terminat liceul și a fost admis la mai multe facultăți din țară. Cei doi împărtășesc aceeași pasiune pentru scris, muzică și au foarte multe în comun, mai cu seamă o frumoasă dragoste reciprocă.

Cumva însă, în această familie idilică, se dezlănțuie un iad negândit: Nic devine dependent de cel mai periculos drog, metamfetamina. Practic, din acest punct începe povestea filmului, declinul lui Nic, personaj profund care își dezvăluie spectatorului trăirile și lupta cu propria dependență în detalii șocante ce vor oscila de la trăiri halucinogene până la regret și disperare.

Nic este băiatul frumos la care se referă titlul filmului, o aluzie la piesa lui John Lennon, Beautiful Boy. Nic este inteligent, promițător, bine crecut, politicos, dar ascunde înăuntrul său un demon hidos care iese la suprafața doar pentru a face ravagii corpului-gazda și celor din jurul său care îl iubesc.

Spectatorul are oportunitatea revederii lui Timothée Chalamet, excelent în 2017 în rolul din Call Me by Your Name, film în care a jucat rolul unui alt băiat frumos. Tânărul actor găsește și de această dată o oportunitate pe măsura talentului său de a aborda o interpretare actoricească într-un registru care merge în profunzime și intensitate de la extaz la obsesie și, mai apoi, la nebunie. Interpretarea lui Chalamet este superbă.

În egală măsură, Steve Carell punctează cea mai credibilă interpretare dramatică, ajutat de rolul suculent al tatălui iubitor, implicat, care se învinovățește pe sine de slăbiciunea fiului său căruia îi acordă tot ajutorul părintesc posibil și dragostea necondiționată. Tatăl realizează că Nic este unicul responsabil pentru suferința tuturor și asigură în acest mod, în final, supraviețuirea fiului său.

De notat focusul filmului care este schimbător, oscilând de la Nic la tatăl său și înapoi, poate ca urmare a adaptării în scenariul unic a celor două perspective din sursele poveștii.

Muzica filmului este senzațională, în mare parte fiind o componentă esențială a relației tată-fiu.


David și Nic, pe tot parcursul filmului, se îmbrățișează și își șoptesc unul celuilalt cuvântul Everything (Totul). Este felul lor personal de a-și spune că se iubesc, în loc să-și spună ''la revedere''. Într-un flashback, spectatorul identifică originea acestui neobișnuit ritual de desparțire a celor doi: David îi spune micului Nic, într-un aeroport, că toate cuvintele din lume nu sunt suficiente să îi descrie cât de mult îl iubește: ''more than everything''. Este un amănunt emblematic, personal și emoționant, care oferă o notă de unicitate relației celor doi protagoniști.


Chiar și spectatorul complet străin de problematica drogurilor și distanțat de tragediile personale și familiale pe care adicția de droguri le declanșează inevitabil, se va regăsi pe sine însuși de o parte sau de alta a relației de dragoste necondiționată dintre un copil și părintele lui. Din această perspectivă, filmul este emoțional și intens. Mi-ar plăcea să cred că oricine înțelege și a trăit acest fel de dragoste. Nu poate nimeni să conteste că relația tată-fiu este una extrem de profundă și că acest tip de legătură este indestructibilă. Relația celor doi protagoniști a supraviețuit în ciuda unui test extrem, violent și inutil: consumul de droguri al lui Nic și, așa cum mărturisea David Sheff în cartea sa, propria dependență a tatălui de adicția copilului său.

Regie:

Felix van Groeningen

Scenariu:

Felix van Groeningen, Luke Davies

Actori:

Timothée Chalamet, Steve Carell, Maura Tierney

Citește mai mult:

Revenir (Jessica Palud, 2019)
Wszystko dla mojej matki (Malgorzata Imielska, 2019)
Szarlatan (Agnieszka Holland, 2020)
The Square (Ruben Östlund, 2017)
  • Facebook
  • Instagram
  • Twitter

România © 2020 blogdefilm.ro