• Ovidiu Pop

Bad Times at the El Royale (Drew Goddard, 2018)

Un film care place aproape tuturor consumatorilor de cinema, mai ales pentru sensurile multiple și conotațiile subliminale date unor întâmplări sau personaje aparent mediocre.


Nu pot să ratez un film cu Jeff Bridges. Cine a văzut Crazy Heart sau The Big Lebowsky înțelege ușor de ce. Pe Jon Hamm l-am urmărit luni de zile în fantastica serie Mad Men, întreruptă de producători. Nu în ultimul rând, îmi place Dakota Johnson pentru că mă face să mă gândesc la Don și Melanie Griffith. Distribuția promite din start, fără să vreau să îl pomenesc măcar pe musculosul Chris Hemsworth. În schimb, îl amintesc pe Lewis Pullman (Miles) care face un rol extraordinar.

Despre Drew Goddard, cel care semnează scenariul și regia, nu știam prea multe pentru că nu regizase decât The Cabin in the Woods (2011) și scrisese scenariile pentru The Martian (2015) și World War Z (2013). În orice caz, cele 141 de minute ale filmului m-au făcut să îmi amintesc constant, din punct de vedere regizoral, de Tarantino sau, poate, de frații Cohen. Scenariul, așa cum este structurat și proiectat din perspectiva tuturor personajelor, este perfect pentru un film crime/mystery. Mai mulți necunoscuți se întâlnesc întâmplător (sau nu?) într-un hotel/motel aflat la granița statelor California și Nevada. În timpul nopții, pe vreme ploioasă, se vor întâmpla multe și unii oaspeți vor muri... Atmosfera este apăsătoare de la bun început, personajele se întrec în bizarerii, hotelul în care se petrece întreaga acțiune este dubios, nimeni nu este cine și ce pare a fi. Destinele oaspeților hotelului se vor intersecta rapid și fiecare va încurca pe cineva până când lucrurile vor degenera haotic și violent. Pare a fi un joc de-a viața și de-a moartea, o luptă a trecutului cu viitorul, hotelul se află la granița extrem de atent trasată dintre iad și rai și personajele par inspirate când din viața reală (Billy Lee poate fi Charles Manson), când din sfera religioasă. Filmul își mărește constant ritmul, acțiunea se intensifică, muzica este din ce în ce mai bună, totul se încurcă până la inexplicabil doar pentru a se desluși spectatorului către final, cu povestea fiecăruia și chipurile adevărate ale fiecărui personaj. Spectatorul este surprins constant.

De notat coloana sonoră a filmului care este foarte ritmată, în ton cu scenariul și cu abordarea imaginii.


Sunt convins că acesta este tipul de film care place aproape tuturor consumatorilor de cinema, dar pentru un spectator cu ochiul antrenat să observe sensuri multiple și conotații subliminale date unor întâmplări sau personaje aparent mediocre, pe care numai anumiți regizori le pot înfățișa pe marele ecran, Bad Times at the El Royale este un film deosebit.

Regie:

Drew Goddard

Scenariu:

Drew Goddard

Actori:

Jeff Bridges, Cynthia Erivo, Dakota Johnson

Citește mai mult:

Bad Times at the El Royale (Drew Goddard, 2018)
On Body and Soul (Ildikó Enyedi, 2017)
Rebecca (Ben Wheatley, 2020)
Le Cercle Rouge (Jean-Pierre Melville, 1970)
  • Facebook
  • Instagram
  • Twitter

România © 2020 blogdefilm.ro