• Bianca Ghelbere

American History X (Tony Kaye, 1998)

American History X și absurda încercare de a schimba destinul făurit cu propria mână.


Cu siguranță acest film nu poate fi considerat ca fiind preferatul lui Trump. Vizionarea lui, recunosc, am tot amânat-o, așteptându-mă la o abordare violentă, totodată plină de clișee a problemelor sociale americane. Oricât de mult aș dori să las subiectivitatea la o parte, trebuie să declar American History X, producția lui Tony Kaye din anul 1998, ca fiind unul dintre cele mai bune filme pe care am avut ocazia să le vizionez...

Construit ca un puzzle format din piese atât colore cât și monocrome, narațiunea se desfășoara ca un lanț, o chetă de fapte și urmări, axându-se pe adolescența elevului Danny Vinyard (Edward Furlong), care este martor la abruptele schimbări din viața fratelui său, Derek (inegalabilul Edward Norton), devenind astfel o victimă a propriului mediu. Alături de tânărul în formare, ochiul public, lipsit de posibilitatea de a interveni și de a schimba cursul râului, nu se poate închide la crimele sângeroase, lipsite de cenzură, la ura rasială, furia absurd acumulată, prejudecățile răspândite în cercul familiei, moștenite din generație în generație, toate atingându-și apogeul în Derek, lider neo-nazist, lipsit de orice scrupule.

Brusca schimbare se petrece odată cu încarcerarea bărbatului plin de tatuaje și ras în cap, ca urmare a celor trei ani nemiloși, definiți de a fi constant o victimă între patru pereți și de a găsi sprijin, ba chiar prietenie, o salvare în exact cei împotriva cărora s-a răzvrătit în tot acest timp. Ieșit din închisoare, Derek este întâmpinat de Danny care îl venerează ca pe un zeu, în ciuda încercărilor directorului de culoare al liceului (Avery Brooks) de a-i aduce la cunoștință imensul său potențial,  în pofida mamei bolnave, familiei dezechilibrate și spulberate financiar.

În momentul în care apele par, într-un final, a se liniști, Derek reușind a se îndeparta de gruparea neo-nazistă, fiind însă mereu alert, știind repercusiunile și reușind a-și convinge fratele de propria schimbare intelectuală, cercul se închide inevitabil, pericolul mortal venind din ultimul loc așteptat și fiind, mai mult ca sigur, nu doar un simplu joc de putere și dominație, ci o intens plănuită răzbunare care domnește ca o umbră pe tot parcusul capodoperei cinematografice.

O experiență audio-vizuală tulburătoare, o realizare tehnică ireproșabilă, cu accent pe jocul privirii, părând a captura atmosfere diabolice, intensități metafizice și datorită abilităților distribuției lăudabile, filmul nominalizat la Oscar promite un discurs moral, de etică, predominant contemporan și nu numai, mereu util a fi readus în memorie, cu o accentuare deloc hiperbolică a urmărilor dezastruoase provocate de ură și conflicte degradabile, lipsite de sens.

Pentru cei interesați, aș putea recomanda ca următoare vizionare Skin (2018), filmul lui Guy Nattiv, lansat după 20 de ani; se va înțelege de ce.


Regie:

Tony Kaye

Scenariu:

David McKenna

Actori:

Edward Norton, Edward Furlong, Beverly D'Angelo

Citește mai mult:

Revenir (Jessica Palud, 2019)
Wszystko dla mojej matki (Malgorzata Imielska, 2019)
Szarlatan (Agnieszka Holland, 2020)
The Square (Ruben Östlund, 2017)
  • Facebook
  • Instagram
  • Twitter

România © 2020 blogdefilm.ro