• Ovidiu Pop

Acasă la tata (Andrei Cohn, 2015)

O manieră simplă și directă de a spune o poveste despre ratare și momente de cumpănă în viață, Acasă la tata face un bilanț al vieții protagonistului.

Un film interesant, scris de Mimi Brănescu și regizat de Andrei Cohn, structurat întocmai ca piesa de teatru omonimă a aceluiași autor: fiecare act este filmat într-o locație cu o scenografie anume, reflectă o stare de spirit și dezvăluie adâncimea personajelor și perspectiva poveștii. Deși intitulat Acasă la tata, numele englezesc al filmului pare mai inspirat: Back Home, fiindcă numai în primul act Robert (Alexandru Papadopol) se află efectiv în curtea casei părintești, alături de tatăl său (Florin Zamfirescu) pe care îl vizitează pentru prima oară după moartea mamei în urmă cu 3 ani. Revederea este tensionată, Robert, un scriitor publicat, traversează o perioadă de criză, fără a dezvălui adevăratul motiv al depresiei sale sau al întoarcerii în satul natal de la malul marii. În această etapă a peliculei (și, din nefericire, doar aici) dialogul este spumos, replicile extrem de ascuțite și amuzante, tatăl și fiul deopotrivă fiind malițioși unul cu celălalt, într-o serie de acuze și frustrări. Secvențele se datorează probabil farmecului unic al lui Florin Zamfirescu sau poate cuplului Papadopol-Zamfirescu care reușește să dezvolte cu claritate o relație atipică tată-fiu, cei doi actori având, fără îndoială, o chimie specială. Secvențele sunt absolut încântătoare.

Actele următoare aprofundează atât viața lui Robert cât și relația acestuia cu cei doi foști colegi și prieteni cu care se reîntâlnește în satul natal. Pe de o parte, este Petrică (Andi Vasluianu), prietenul cel mai bun din copilărie, astăzi căsătorit și cu doi copii, însă la fel de superficial, vulgar, violent și sigur pe el ca atunci când era copil. Pe de altă parte, Robert o reîntâlnește pe Paula (Ioana Flora), iubita lui din adolescență, fata primarului, astăzi o simplă vânzătoare la butic. După o vizită la birt, după un ospăț în casa lui Petrică, după drumul spre casa Paulei, neprevăzutul se întâmplă.

Este de notat că scenariul reușește cu brio să reașeze printr-o poveste de 24 de ore întreaga relație a lui Robert cu tatăl sau, cu partenera lui de viață, să dea un alt curs prieteniei de o viață cu Petrică, ori să abordeze diferit dragostea stinsă a Paulei. Însăși viața personală și profesională a protagonistului se va redefini la sfârșitul acestei perioade, când va fi forțat să își înfrunte prezentul după o adâncă contemplare a propriului trecut. Cu mult realism, într-o manieră simplă și directă de a spune o poveste despre ratare și momente de cumpănă în viață, Acasă la tata face un bilanț al vieții protagonistului, o viață pe care Robert s-a ferit să o trăiască cu adevărat, dominată de conflict între generații, de nevoia de a epata, de frică de responsabilitate, de orgolii, invidie și gelozie inutilă.


Pentru un debut în regie, filmului nu i se pot reproșa multe. Poate doar cadrele prea lungi, ușor statice, contemplative, care interzic spectatorului să "intre în secvență", lăsându-l să se mulțumească doar cu o contemplare distantă a celor ce se întâmplă dincolo de ecran. Lipsa muzicii este suplinită de dialogul abundent și de interpretările aproape fără cusur ale celor șase personaje. Păcat că scenariul nu reușește să smulgă o atitudine emoțională spectatorului și acest lucru se întâmplă mai ales din cauza condiției pasive în care acesta rămâne captiv.

Regie:

Andrei Cohn

Scenariu:

Mimi Branescu

Actori:

Alexandru Papadopol, Andi Vasluianu, Ioana Flora

  • Facebook
  • Instagram
  • Twitter

România © 2020 blogdefilm.ro