• Ruxandra C.

A River Runs Through It (Robert Redford, 1992)

Punctul forte, memorabil al filmului se va dezvălui pe măsură ce atitudinea personajelor exprimă "legea" liberului-arbitru şi faptele separă apele.

Povestea filmului "Pe aici, cândva, trecea un râu" nu promitea mari surprize, cam de pe la jumătate deznodământul fiind previzibil.

În familia pastorului Maclean, cei doi copii, asemeni enoriaşilor, primesc învăţătura creştină - reperul reuşitei în viaţă – într-o manieră uşor dogmatică, conform modelului standard al predicii duminicale. Tezele sunt, într-adevăr, alese şi expuse cu grijă, spre a ilustra o anume cheie, întrucât cel din amvon este o persoană onestă, dedicată misiunii pe care o are de îndeplinit. Numai că spusele nu depăşesc litera Bibliei – ca atare, semnificaţiile profunde ale Evangheliilor rămân o necunoscută atât pentru protagonist, cât şi pentru auditoriu.

Şi încă un fapt notabil: tatăl şi fiii împărtăşesc aceeaşi pasiune pentru pescuit. Peştii reprezentând, însă, simbolul învăţăturii lui Hristos, în continuare ne aşteptăm la un indiciu, la o morală care să întărească parabola şi să dea un plus de sens comuniunii celor trei.

Scenariul (desigur, în mod intenţionat) nu urmează firul logicii. Introduce un paradox, capturarea – şocantă prin încrâncenare, prin ambiţia de a câştiga "competiţia" - din volbura râului a vieţuitoarelor lipsite de apărare, faptul denotând că inedita întrecere nu are nicio legătură cu misiunea apostolilor. Cei "prinşi" de Petru sau Pavel urmau să devină misionari. Aici, peştii sfârşeau prinşi într-o banală undiţă, fiind apoi consumaţi...

Punctul forte, memorabil al filmului se va dezvălui altundeva, pe măsură ce atitudinea personajelor exprimă "legea" liberului-arbitru şi faptele separă apele.

Eroul naraţiunii este Paul, mezinul, cel înzestrat de Dumnezeu, ori, dacă vreţi, de natură cu inteligenţă, expresivitate, spontaneitate, ingeniozitate şi frumuseţe fizică. Cel care se impune prin şarm şi familiei, şi societăţii, captând interesul auditoriului oriunde – dacă nu apare la o sindrofie lumea se va întreba, necontenit, când va sosi, iar dacă este prezent, îl vor sufoca admiratoarele.

Norman, fratele mai mare din Montana, este opusul: model, devotat, rămas tot timpul în umbră, dar vizibil, detectabil după urmele pe care nu conteneşte să le lase pe unde trece...

Ambii au luat startul în viaţă în mod egal, beneficiind de aceeaşi genealogie şi de suportul spiritual al unui religios de profesie. Dar ajung la antipod, distanţaţi progresiv de opţiunile făcute în momentele de răscruce de pe parcursul existenţei fiecăruia.

Paul nu va rezista tentaţiilor, oportunităţilor oferite de conjunctura generoasă, va trişa, va depăna istorioare trucate. Va fura, va bea peste măsură şi va sfârşi cumplit, fiind depistat ca impostor. Cu toate că avea calităţile pentru a excela în plan social, inclusiv tenacitatea de a depăşi un obstacol.

Secvenţa unică, demonstrativă, filmată în râul învolburat certifică două dintre calităţile umane neexploatate altcumva niciodată: are voinţa să se impună într-o situaţie extremă şi nu ezită să ceară ajutor dacă nu se descurcă pe cont propriu şi, desigur, aplică ce i s-a transmis. De ce s-a împotmolit în cea mai facilă valorificare a aptitudinilor?

Deşi, pe atunci, la început de carieră, Brad Pitt (în rolul lui Paul Maclean) a dat măsura talentului său în interpretarea unui personaj atât de complex – a ilustrat convingător cât de periculoasă poate fi nesocotirea consecinţelor, opţiunea venită sub primul impuls, înşelător.

Norman nu s-a ratat, cu toate că, la rându-i, a fost supus încercărilor, s-a confruntat cu dificultatea asumării unor decizii. În acest rol, Craig Sheffer, destul de stereotip, nu mi s-a părut a se fi ridicat la înălţimea rolului atribuit.

Regizorul, Robert Redford, e imposibil să nu fi recepţionat problematica scriiturii, şi anume cum de nu a fost influenţat pozitiv liberul-arbitru al eroului crescut în sânul unei familii de preot? Eşecul personajului se datorează, aşadar, exageratei sale trufii sau are o legătură şi cu formalismul întâlnit în propovăduirea preceptelor religioase?

S-a preferat un final de compromis, al binevoitoarei iertări, în virtutea înţelegerii superioare a comportamentului uman, comentatorul recurgând la o formulă adăugată artificial ansamblului – ceva de genul "nu ştiu de ce s-a întâmplat, cum de s-a întâmplat". Amintirea oricui se cuvine păstrată neprihănită. Oare?

Un film memorabil, per ansamblu, cu doar unele imperfecţiuni.

Regie:

Robert Redford

Scenariu:

Norman Maclean, Richard Friedenberg

Actori:

Craig Sheffer,Brad Pitt,Tom Skerritt

Citește mai mult:

Revenir (Jessica Palud, 2019)
Wszystko dla mojej matki (Malgorzata Imielska, 2019)
Szarlatan (Agnieszka Holland, 2020)
The Square (Ruben Östlund, 2017)
  • Facebook
  • Instagram
  • Twitter

România © 2020 blogdefilm.ro