• Bianca Ghelbere

A fost sau n-a fost? (Corneliu Porumboiu, 2006)

O autoironie la propriul mediu, o construcție cinematografică desfășurată static, într-un spațiu închis, cu un număr îngrădit de personaje.

Corneliu Porumboiu a revenit în forță în 2019 cu aclamatul film debutant la Cannes La Gomera, readucând în memorie producția sa cinematografică din anul 2006 A fost sau n-a fost (12:08 East of Bucharest 73 ), subiectiv vorbind, posibil una dintre cele mai mari realizări din industria filmului românesc. Încă din titlu se pune întrebarea laitmotiv și tabu, deschizând calea unei multitudini de interpretări, depășind granița locală și implicând o naționalitate ca întregime.

La 17 ani de la Revoluție, trei bărbați dintr-o mică comună din Vaslui se întâlnesc în cadrul unei emisiuni TV, cu scopul de a rememora evenimentul zguduitor. Este vorba de Emanoil Pișcoci (interpretat de Mircea Andreescu), Virgil Jderescu (Teodor Corban) și Tiberiu Mănescu (Ion Sapdaru). Spațiul acțiunii nu dorește a ascunde nimic: realitatea concretă, cu ale ei blocuri construite în perioada comunistă, lăsătoare de adânci umbre, se oglindește în mentalitatea tradițională, chiar îngrădită a localnicilor.

Studioul devine scenă, ba mai mult, capătă atribute de protagonist personificat. Acesta este capabil să le trezească pe cele trei figuri conservative, în special pe profesorul Mănescu și pe bătrânul Pișcoci din habitatul somnolent, iluzoriu, obligându-i la o confruntare cu situații străine. Obiceiurile puternic înrădăcinate, stereotipiile, precum înțelegerea rolului de femeie, care gătește pentru pater familias (reprezentat de Jderescu), reținerea față de marile orașe, față de tehnologie și mentalități tinere urmează a fi puse sub lupă în studio, fără intenția moderatorului Mănescu. Pe lângă dezechilibrarea tabuului, păcatele individuale sunt evidențiate, de la alcoolismul profesorului, la plictisul provocat de bătrân și obsesia lui Mănescu pentru control total.

Naturalețea este înlocuită de superficialitatea indusă de prezența camerei de filmat, dezorientarea fiecărui personaj conducând curând la producerea unei minciuni ce dă în parodie. Referința la imposibilitatea stratificării informațiilor răspândite de "elita" politică, prezentă până și după Revoluție, la teama omniprezentă indusă ca urmare, este sigur voită.

Fie că este vorba de încercările eșuate ale moderatorului de a recita citate filosofice, fără semnificație profundă pentru el, de încercarea lui Mănescu de a-și demonstra activa participare la revoltă, redându-și faptele hiperbolic, sau de lipsa concentrării lui Emanoil, false identități sunt inevitabil construite. Ca urmare, discrepanța abruptă între aparență și esență oferă trăsături de carnaval emisiunii inițial serioase, tema gravă devenind un concurs pueril. Nu ce s-a petrecut concret la Revoluție, ci cum poate fiecare a se prezenta pe sine mai eroic.

Comicul este produs și ca urmare a bruiajelor constante, principal provocate de tânărul cameraman dornic de experimentare, criticat de moderator. Ochiul camerei este subiectivizat, nu invizibil manipulat, oferind transparență și permițând intrarea în studioul care-și pierde aura de loc izolat, elitist.

Directa participare la desfășurarea emisiunii live este permisă și prin apelarea la public, stârnind dorința violentă de a-și exprima părerea democratic- până atunci, o absurdă posibilitate- provocând, ca urmare, discuții precipitate. Totul se dovedește însă a fi o nouă iluzie: redactorul, poate pentru a-și dovedi autoritatea, poate pentru a transforma banalul în scandalul căutat în mass-media, ori pentru a susține cu tărie vinovăția lui Mănescu, devine agresiv și întrerupe un apelant chinez prin remarci ironice, acesta îndrăznind a-l contrazice.

Comicul finalizează însă prin a fi domolit de nostalgia indusă de monologul lui Pișcoci, dar până și seriozitatea realității se va pierde din vedere în goana după putere.

A fost sau n-a fost, o autoironie la propriul mediu, o construcție cinematografică desfășurată static, într-un spațiu închis, cu un număr îngrădit de personaje, produce o mai puternică identificare cu adevăratele evenimente, acestea nefiind totuși redate vizual, ba nici chiar concret auditiv. Fie participant obiectiv la Revoluție, fie subiectiv prin prisma celor din jur, publicul se confruntă cu o realitate care, oricât de mult diminuată și estetizată prin umor și nostalgie, râmâne sângeroasă și de neschimbat.

Porumboiu merită toată atenția prin a sa capacitate de a trata cel mai des discutat eveniment din istoria națională prin lipsa acțiunii inutile, știind să motiveze contribuția mentală și autoanaliza privitorilor prin banalizarea satirică a tragicului.

Regie:

Corneliu Porumboiu

Scenariu:

Corneliu Porumboiu

Actori:

Mircea Andreescu, Teodor Corban, Ion Sapdaru

Citește mai mult:

Polițist, adjectiv (Corneliu Porumboiu, 2009)
Câinele japonez (Tudor Cristian Jurgiu, 2013)
Restul e tăcere (Nae Caranfil, 2007)
  • Facebook
  • Instagram
  • Twitter

România © 2020 blogdefilm.ro