Dramă cu accente de thriller despre cunoaștere, mistere străvechi și realitate contemporană, filmată în alb-negru, Pi oferă cinefilului o experiență cinematografică aparte.
Într-unul dintre filmele sale de început, Pi, acest talentat și extrem de complex regizor care este Darren Aronofsky dă din plin dovada originalității sale.
Maximilian Cohen, un geniu al matematicii, este eroul acestei pelicule bizare și criptice. El începe prin a relata (fiind, totodată, naratorul peliculei) că suferea de o afecțiune fiindcă în copilărie, în pofida avertismentelor, privise prea mult în soare. Treptat, își revine, dar simte că ceva în interiorul lui s-a schimbat.
Avea capacitatea de a face calcule matematice complexe. Conform teoriei sale (Unu – Matematica este limbajul naturii; Doi – Tot ce ne înconjoară poate fi reprezentat și înțeles prin numere; Trei – Dacă reprezinți grafic coordonatele oricărui sistem, apare o conexiune), încearcă să înțeleagă lumea prin prisma matematicii și a tiparelor existente în natură (tipare, în fapt, omniprezente). Dar și să descifreze, cu ajutorul computerului, legăturile din cadrul Bursei de valori, ceea ce va determina urmărirea sa de persoane care aveau legătură cu afacerile.
Întrebat, la un moment dat, de un bărbat întâlnit întâmplător într-un bar dacă a auzit de Kabala, se eschivează (modalitate prin care se sugerează că preferă calea științifică, rațională, celei mistice, religioase). La fel și când un profesor bătrân îi vorbește atât despre Hamlet, cât și despre mitul lui Icar (”Atenție să nu te arzi!”, ”Viața e mai mult decât matematică”, îi spune acesta, amintindu-i, totodată, de modul în care Arhimede și-a făcut descoperirea).
În fapt, aceasta este problema lui Max: obsedat de precizia cifrelor și de determinări constante existente în natură, simte că este ”atât de aproape” de a descifra adevărul. Dar ceva totuși îi scapă, e ca o pradă care ”îi alunecă printre degete” și – mai devreme sau mai târziu – va înțelege că mai este necesară o dimensiune pentru a vizualiza întregul, pentru a recepta mesajul universal valabil.
Felul în care alternează cadrele, haotic, tremurat (pe fundalul unei coloane sonore care sporește efectul enigmatic) are însușirea de a dezorienta într-o anume măsură privitorul (mi-a adus aminte, ca tehnică de filmare, de Soudain le vide, al lui Gaspar Noé), dar Aronofsky nu face asta ca pe un artificiu gratuit, ci fiindcă vrea să evidențieze melanjul inextricabil prin care înainta Max în încercarea de a afla adevărul și de a-și valida teoria. Un drum mai lung și mai anevoios decât se aștepta, o adevărată cursă cu obstacole.
Treptat, Max (interpretat cu brio de Sean Gullette într-un rol deloc simplu) intră într-un adevărat thriller: confruntat cu propria boală, urmărit de oamenii de la Bursă, aflat într-o stare apropiată de non-comunicare cu semenii, în sfârșit, ajuns în fața unor rabini care îi vorbeau despre faptul că numărul memorat de el este același cu cel care semnifica adevăratul chip al lui Dumnezeu, trăiește o criză existențială și nu mai este atât de sigur de răspunsuri.
La un moment dat, spre final, rostește ”nu este vorba despre număr, ci despre sens”, pentru a i se releva, în cele din urmă, că pentru a ajunge la Adevăr (scris cu majusculă), la integrarea cosmică, la eliberare, trebuie să îți deschizi sufletul. De aceea în ultima scenă în care se reîntâlnește cu fetița căreia îi făcea instantaneu calcule extrem de complexe îi răspunde, simplu, că nu știe rezultatul calculului.
Un film pe care l-aş numi experimental, extrem de criptic şi de intens. Efectul realizării peliculei în alb-negru îi sporeşte cumva caracterul enigmatic. Deşi este greu de descifrat în totalitate, ideea care stă la bază este că îi este imposibil oricărui om, fie el ales/înzestrat sau nu, să pătrundă pe deplin misterul existenţei pe Pământ şi al creaţiei – mai ales pe cale strict ştiinţifică. La un moment dat, totul se va întuneca. Este ceea ce înţelege şi eroul la final, când arde hârtia conţinând parţial potenţiala descoperire, pentru a urma calea deschiderii sufletului. Teme grave precum sensul existenţei/misterul biblic au fost reluate cu aceeaşi originalitate de Aronofsky în The Fountain.
Regie: Darren Aronofsky
Scenariu: Darren Aronofsky, Sean Gullette, Eric Watson
Actori: Sean Gullette, Mark Margolis, Ben Shenkman
Unde poate fi vizionat Pi:
