Pépé le Moko (Julien Duvivier, 1937)

Un film cu o distincție unică ce rezidă în expunerea vizuală autentică a unei povești de viață brută, filmată într-un mediu cu identitate culturală aparte.

Icon-Must-See

După nenumărate jafuri și crime, Pépé le Moko (Jean Gabin), un gangster căutat de toată poliția franceză, se refugiază în Alger, colonie franceză, tocmai în cartierul Casbah care îi oferă acestuia și membrilor grupării sale adăpostul perfect: aici toată lumea pare a avea ceva de ascuns, activitățile infracționale sunt nestingherite la adăpostul străduțelor înguste și întortocheate, unde ochi iscoditori surprind totul de la înălțimea acoperișurilor și dau de veste când poliția apare la orizont. Furnicarul de oameni și nenumăratele cămăruțe înșirate de-a lungul străduțelor oferă ascunzători labirintice perfecte pentru Pépé și acoliții lui. Poliția încearcă fără succes capturarea lor, dar este mereu cu un pas în urma gangsterilor. Pépé nu poate fi localizat și prins, viu sau mort, atât timp cât este în Casbah. Mai ales că, în această comunitate cosmopolită și săracă, Pépé este privit cu respect și admirație pentru că împarte banii proveniți din jafuri cu mare larghețe în stânga și în dreapta. Singura speranță a poliției, în special a meticulosului inspector Slimane (Lucas Gridoux) este ca Pépé să își părăsească la un moment dat ascunzătoarea, să iasă din labirintul Casbah-ului și să poată fi arestat în mijlocul Algerului. Slimane este un polițist onest, așadar respectat de gangsteri, iar prezența lui în Casbah este tolerată de Pépé. Cu toate acestea, după doi ani petrecuți în Casbah, Pépé începe să simtă o povară: ascunzătoarea sa, viața pe fugă, eternul joc de-a șoarecele și pisica cu Slimane, toate sunt la fel de rele ca pușcăria însăși. Va exista oare vreo tentație suficient de puternică pentru un om ca Pépé pentru a-l face să iasă din ascunzătoare și să riște capturarea?

Julien Duvivier, alături de Jean Renoir sau Marcel Carné a fost unul dintre creatorii mișcării realismului poetic în cinematografia franceză. Film reprezentativ al genului, Pépé le Moko abordează o poveste care are figura centrală a unui gangster inteligent, nemilos, cinic, aflat la marginea extremă a unei societăți dominate de personaje sordide și paupere, oameni lipsiți de prea multe șanse în viață, cu destine sumbre cărora dragostea adevărată li se ivește, poate, o dată în viață. Duvivier își potențează pelicula cu o excepțională mizanscenă a Casbah-ului. Cartierul viu colorat este redat cu o expresivitate vizuală copleșitoare până la cele mai mici detalii, cu atenția îndreptată asupra amănuntelor unice de la nivelul anilor 30, cu devoalarea particularităților sale care reușește să imprime spectatorului (și astăzi) o senzație de realism autentic. Duvivier folosește Casbah-ul ca pe un veritabil personaj principal, alături de Gabin. Estetica impecabilă a filmului este completată de povestea de dragoste obscură, născută în exotismul Casbah-ului, îmbâcsită și ea de viciul și degradarea cartierului care mediază întâlnirea lui Pépé cu cea care îi fură inima. Și ea (Mireille Balin) este, la rândul ei, o deziluzie: este doar amanta unui bărbat bătrân și bogat, interesată de confortul unui trai luxos și de brățările cu diamante primite de la generosul ei partener. Ea nu se sfiește să înșele pentru a își satisface curiozitatea de a fi în proximitatea unui gangster care o fascinează.
În cursul poveștii se infiltrează insidios personajul lui Lucas Gridoux (actor născut în România), eficientul inspectorul Slimane, care va compromite speranțele lui Pépé pentru a deturna finalul filmului către deziluzie și moarte.

Având la bază aceeași sursă de inspirație (romanul scris de un fost polițist parizian detașat în Alger), Pépé le Moko a fost regândit și reconstruit la Hollywood de John Cromwell în 1938 (Algiers, cu Charles Boyer în rolul lui Pépé) și, ulterior, de John Berry (Casbah) în 1948, filme care însă nu pot egala savoarea unică și forța filmului original al lui Duvivier. Regizorul francez a realizat un film cu o distincție unică ce rezidă tocmai în expunerea vizuală autentică a unei povești de viață brută, filmată într-un mediu cu identitate culturală aparte, în Casbah-ul real (doar anumite secvențe au fost filmate în studiourile franceze), cu beneficiul enorm al unui tânăr Jean Gabin, în plină formă, a cărui forță veritabilă si talent unic construiesc un personaj mai degrabă trist, cu un destin memorabil în istoria cinematografiei.

Regie: Julien Duvivier

Scenariu: Julien Duvivier, Jacques Constant, Henri Jeanson, Henri La Barthe (roman)

Actori: Jean Gabin, Mireille Balin, Lucas Gridoux, Line Noro