Un film emoțional, cu lirică proprie, care folosește un limbaj cinematografic elevat și curat.
Octav (Marcel Iureș), un octogenar care și-a petrecut cea mai mare parte a vieții în străinătate, revine în țară pentru a vinde casa părintească pe care a părăsit-o în tinerețe. Aceasta fiind naționalizată de comuniști, Octav a luptat ani de zile în instanță pentru ca statul român să îi restituie proprietatea. Odată ajuns pe meleagurile natale, de îndată ce pune piciorul în bătrâna casă boierească, Octav va descoperi sau redescoperi fantomele copilăriei și ale tinereții sale sfârșite.
O poveste amară, plasată într-o lume aproape idilică cu aerul începutului de secol XX, cu un personaj principal conturat mai mult în imaginația spectatorului decât de informația concretă par să fie ingredientele unei pelicule care răscolește un anumit segment de public. Filmul are o lirică proprie și devine extrem de emoțional folosind un limbaj cinematografic elevat și curat.
Construcția scenariului este lăudabilă din perspectiva analepselor intercalate cu dibăcie care se întrerup înainte ca spectatorul să extragă informație despre personaje sau acțiunea în sine. Acestea se lasă a fi mai mult ghicite, intuite, închipuite, atât de spectator cât și de personajul principal însuși care este prins în propriile amintiri ce par a-i fi străine. Trecerea de la epoca copilăriei lui Octav la perioada senectuții sale, suprapunerea acestor planuri într-un joc în care realul devine ireal și imaginarul devine omniprezent aduc o densitate neașteptată unei povești plasate în genul fantasy.
Marcel Iureș și Victor Rebengiuc compun un duo excelent și aduc un plus de valoare prin prestațiile impecabile. De remarcat dezinvoltura micuței interprete a Anei care se descurcă excelent în secvențele filmate cu Iureș.
Filmul beneficiază de scenografia maiestuoasă a Vilei Golescu și de împrejurimile edenice din Câmpulung Muscel, făcând ca sarcina lui Blasco Giurato, responsabilul cu imaginea, să fie un pic mai ușoară.
Dacă filmul este regizat și scris de Serge Ioan Celebidachi, fiul marelui Sergiu Celibidache, nu putea lipsi o coloană sonoră pe măsură: dificil de găsit o persoană mai potrivită pentru atingerea acestui deziderat ca Vladimir Cosma, cel care semnează muzica filmului. De altfel, Octav pare a fi un omagiu adus marelui dirijor de către fiul său, atât timp cât din scenariu transpar rezonanțe biografice, iar înfățișarea compusă pentru rolul titular a lui Iureș amintește de profilul dirijorului.
Sigur, s-ar putea reproșa filmului anumite lipsuri: poate o anume liniaritate a scenariului, poate lipsa unei incursiuni mai profunde în poveste sau în interiorul personajului Octav sau poate o lipsă a conflictului. Ar fi o greșeală să formulăm asemenea reproșuri. În mod cert, explicațiile anumitor inacțiuni, explorarea anumitor piste sau înfățișarea mai puțin voalată a personajului principal ar fi lipsit spectatorul de o anume magie a introspecției și nu i-ar fi stimulat imaginația sau amintirile proprii. Iar Celebidachi a mizat ca spectatorul să devină el însuși un personaj în filmul său.
Regie: Serge Ioan Celebidachi
Scenariu: Serge Ioan Celebidachi, James Olivier
Actori: Marcel Iures, Victor Rebengiuc, Andi Vasluianu
Unde poate fi vizionat Octav:
