Nightbreed (Clive Barker, 1990)

Clive Barker ştie să dozeze perfect elementele de thriller, horror şi mister în această poveste supranaturală, astfel încât să fie accesibilă pentru gusturi cât mai variate.

recenzie de film Nightbreed

Nightbreed atrage încă de la genericul de început, cu desene şi siluete stranii, pe fundalul muzicii excelente a lui Danny Elfman, prefigurând lumea bizară şi înspăimântătoare cu care vei lua contact pe parcursul vizionării filmului.
Deşi are un scenariu interesant, fiind o adaptare cinematografică a nuvelei ”Cabal”, de Clive Barker (cel care semnează şi regia filmului), consider că Nightbreed este în primul rând un film de atmosferă. Iar senzaţia de fiori reci pe care ţi-o dă deseori se datorează tocmai acestei atmosfere excelent concepute, şi nu unei violenţe în exces sau unor zeci de litri de sânge, cum se mai întâmplă în lumea filmelor de groază (deşi conţine suficiente scene care să înspăimânte).
Coşmarurile eroului erau mai mult decât vise urâte – anunţau prezenţa unei lumi paralele.
”Am nevoie de un loc în care să evadez”, îi spune acesta psihiatrului Decker (David Cronenberg). ”Un loc în care toate păcatele să-ţi fie iertate”, îi replică cel din urmă.
”Midian şi monştrii nu există”, insistă eroul, doar pentru a afla că ”în schimb, crimele sunt reale”.
Odată ajuns în Midian (părea o lume creată de propria imaginaţie, dar se dovedeşte a fi mai curând o lume paralelă, subterană), Aaron Boone (interpretat de Craig Sheffer) pare că trece printr-un portal dincolo de care totul se metamorfozează.
Spectatorul este invitat să afle cum arătau Rasa Nopţii şi lumea ei în comparaţie cu rasa umană – şi, eventual, să aleagă o cale, dacă aşa ceva ar fi posibil.
Aaron este căutat asiduu de iubita sa, Lori (Anne Bobby) care nu doreşte să se despartă de el cu niciun preţ – chiar cu acela al interferării lumilor.
Existenţa unei lumi subterane, Midian, cu o poveste a ei, populată de personaje groteşti, dar nu neatractive; misterul unor crime; aventurile tânărului care avea viziuni stranii şi se hotărăşte să afle adevărul, pornind către acel ţinut magic şi misterios; revelaţiile pe care le are acolo, înţelegând că acele fiinţe nu sunt chiar monştri; eterna luptă dintre bine şi rău. Toate acestea sunt, după părerea mea, magistral puse în scenă de Clive Barker, care ştie să dozeze perfect elementele de thriller, horror şi mister în această poveste supranaturală, astfel încât să fie accesibilă pentru gusturi cât mai variate. Nu pot înţelege absolut deloc de ce acest film a fost catalogat de unii ca un eşec (avea toate premisele pentru a deveni un film-cult al momentului respectiv). Gusturile nu se discută, dar mie şi la a treia vizionare mi se pare unul dintre acele horror-uri rafinate, cu o savoare aparte, pe care-l vei ţine minte şi mai târziu. I-aş reproşa doar câteva dialoguri mai slabe şi faptul că spre final (cam când intră poliţia în scenă mai accentuat) abandonează oarecum atmosfera gotică ce atrăgea mai devreme în favoarea comercialului.
Finalul ar fi putut fi unul cu adevărat grandios dacă s-ar fi mizat mai mult pe subtil şi pe magia lumii subterane decât pe urmăriri şi explozii (o greşeală similară cu cea din thriller-ul cu nuanţe horror A Cure for Wellness).

De fapt, rămâne la latitudinea fiecărui spectator să judece dacă e o alegere bună. Primele două treimi din film sunt mai mult cu accent pe latura psihologică şi paranormală, iar ultima parte seamănă cu un film de acţiune, deşi ultimele cadre mai înlătură din această impresie.
Chiar şi aşa, consider Nightbreed o realizare remarcabilă a genului, o peliculă care ridică filmul de groază la un standard superior celor care urmăresc doar senzaţiile tari.

Regie: Clive Barker

Scenariu: Clive Barker

Actori: Craig Sheffer, David Cronenberg, Anne Bobby