Un film de dialog, de situație, melanj de cutume și atitudini de epocă, dar și de frivolitate mai aproape de epoca modernă.
Dealerul de antichități Hélène Aughain (Delphine Seyrig) locuiește în satul francez Boulogne, alături de fiul ei vitreg, Bernard (Jean-Baptiste Thierrée), participant la războiul din Algeria. Fostul iubit al Hélènei, Alphonse (Jean-Pierre Kérien), vine în vizită împreună cu nepoata sa, Françoise (de fapt, așa o prezintă, dar se va dovedi a-i fi iubită), prilej pentru cei patru de a servi o cină tipic burgheză și a-și arunca înțepături reciproce.
În timp ce Bernard și Françoise, care era o actriță aflată la debut, ies în împrejurimi, Hélène și Alphonse deapănă amintiri, prilej pentru a rememora atât neîmplinirile sentimentale, cât și dramele și ororile războiului din Algeria.
Roland de Smoke, o cunoștință din timpul războiului, un om însărcinat cu demolarea, era apropiat de Hélène. Bernard, cu replici scurte și arogante, încerca să-i cunoască pe cei din jur, fiind în același timp bântuit de amintirea unei fete, Muriel, pe care o cunoscuse în timp ce era înrolat pentru războiul din Algeria.
Françoise îi mărturisește lui Bernard adevărata natură a relației sale cu Alphonse, dar băiatul apucase deja să o placă și va fi teribil de lezat.
În continuare evoluția intrigii va fi una indisolubil legată de duplicitatea personajelor, de secretele pe care le ascund, dar și de complicațiile amoroase, prezentate mai curând voalat, dar jucând un rol important.
Premisa este ofertantă (reîntâlniri, amintiri, flashback-uri dintr-un război tragic și inutil, ca orice război, suprapuse peste neîmplinirile și regretele prezentului), dar îndrăznesc să spun că atmosfera falsează.
De multe ori, personajele sunt artificiale, parcă rostesc replicile fiindcă spațiul trebuia umplut cu ceva, nu fiindcă acestea vin în mod natural.
Însă ce îi iese foarte bine lui Resnais este modul în care se infiltrează sentimentele negative, în special gelozia, în relațiile dintre eroii și eroinele peliculei sale. Aparent îndeplinind o formalitate, îți dai seama că acestea erau, fiecare, sub o mască aproape impasibilă, torturate de neîmpliniri, de frustrări, de dorințe latente care probabil vor rămâne în stadiu incipient. Toate acestea le macină lent și își vor pune o amprentă de neșters asupra evoluției ulterioare a acțiunii.
Patru-cinci personaje care se cunosc, dar care de fapt nu știu foarte multe unul despre celălalt. Patru personaje care vor, fiecare, ca cel de alături să le aparțină, deși poate că nu au acest drept. Patru personaje care înseamnă tot atâtea (mari) orgolii.
Este un film de dialog, de situație, în care trăirile personajelor sunt în prim-plan, și mai puțin instantaneele pe care se oprește camera.
Dacă i-aș reproșa ceva ar fi exact ce scriam mai devreme: uneori rezonezi cu dramatismul dorit de regizor și scenarist (Jean Cayrol), alteori ai impresia că falsează.
Melanj ciudat de cutume și atitudini de epocă, dar și de frivolitate mai aproape de epoca modernă, e greu de spus în ce măsură Muriel este o dramă pură sau o satiră. Eu o iau și ca pe o satiră, fiindcă personajele care apar în ea sunt de multe ori fade, ridicole în propriul înveliș și cu ambiții disproporționate.
Însă finalul este unul eminamente dramatic. Cronologic următorul film după capodopera L’année dernière à Marienbad, Muriel ou le temps d’un retour nu este o peliculă la fel de pretențioasă, dar cu siguranță una interesantă, de urmărit pentru cei care apreciază stilul lui Resnais, unul dintre numele de referință ale cinematografiei franceze.
Regie: Alain Resnais
Scenariu: Jean Cayrol
Actori: Delphine Seyrig, Jean-Pierre Kérien, Jean-Baptiste Thiérrée
Unde poate fi vizionat Muriel ou le temps d'un retour:
