Povestea unei adolescente ce pare a nu se putea sustrage unui stigmat pe care nu-l merită, o veritabilă epopee a suferinţei şi deznădejdii, inspirată dintr-o scriere a lui Georges Bernanos.
Dacă ar trebui să dau un citat care să exprime, în opinia mea, esenţa filmului Mouchette, regizat de Robert Bresson, m-aş opri la citatul biblic: ”Iată, vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor”.
Micuţa Mouchette, eroina acestei drame (ecranizare după nuvela lui Georges Bernanos Nouvelle Histoire de Mouchette) nu are altă vină decât că s-a născut într-o familie săracă. Este în permanenţă marginalizată, umilită, persecutată de profesori, de colegi, la un moment dat şi de tată – practic, de toate persoanele cu care intra în contact.
Nu putea fi ca ceilalţi, nu putea intra ”în rândul lumii” orice ar fi făcut, iar micile escapade în care crede că s-ar putea simţi la largul ei sunt iluzorii.
Un detaliu care nu poate scăpa atenţiei cinefilului care urmăreşte acest film este că la început un vânător eliberează din milă o pasăre prinsă într-o capcană, în timp ce la sfârşit mai mulţi oameni, care participau de asemenea la o vânătoare, împuşcă cu sânge rece iepurii care goneau speriaţi în toate părţile.
Mulţi au spus că lumea este o vale a plângerii, şi aceasta pare a fi valabil şi în cazul adolescentei care îşi găseşte la un moment dat un companion în persoana lui Arsene (Jean-Claude Guilbert), care avea o răfuială personală cu un rival în dragoste şi se intersectează cu fetiţa în mijlocul pădurii.
Însă şi acesta, deşi se arată foarte binevoitor, este cuprins de teama că în timpul unei încăierări îşi ucisese rivalul (fapt inexact, dar Arsene era băut şi, în plus, suferea de epilepsie), o ameninţă pe fată că o omoară dacă îl trădează, ba chiar, într-o seară, şi abuzează de ea fizic, uitând că trebuia să-i fie protector.
Scenariul nu este unul complex, însă problemele pe care le ridică sunt. În ce măsură ne putem păstra umanitatea într-o lume cenuşie, în care instinctele şi prejudecăţile fac legea? Şi cum ar putea mica Mouchette (interpretată foarte bine de Nadine Nortier) să fie altceva decât o victimă într-o astfel de lume, cum s-ar putea sustrage unui stigmat pe care nu îl merită? În această aventură tragică îşi pierde, pe rând, onoarea, idealurile, pe cea care îi dăduse viaţă.
Fără a excela în subtilităţi de compoziţie sau în scene de mare efect (totuşi, notăm câteva: cea amintită deja, cu vânătoarea – atât de la debut, cât şi din final -, cea în care Mouchette scoate la suprafaţă instinctul matern, asumându-şi rolul de a hrăni cu biberonul fratele nou-născut, precum şi cea de la sfârşit, când se rostogoleşte în iarbă – nu redăm exact scena, fiindcă am devoala finalul), pelicula lui Bresson este totuşi una dintre acele drame care te lasă ţintuit pe scaun, după ce ai terminat vizionarea. Vei simţi, mai mult ca sigur, nevoia de a bea măcar un pahar de vin sau de tărie pentru a-ţi anestezia simţurile, pentru a uita care este lumea în care trăim şi după ce reguli se conduce aceasta.
Nuvela care a stat la baza filmului a fost inspirată de experienţele trăite de Georges Bernanos în timpul Războiului civil din Spania.
Este de remarcat că alte două scrieri ale autorului francez au fost transpuse pentru cinema în ecranizări de excepţie: Diary of a Country Priest (1951), în regia aceluiaşi Robert Bresson, şi Under the Sun of Satan (1987), regizat de Maurice Pialat, cu un Gerard Depardieu făcând un rol extraordinar, al doilea film fiind distins cu Palme d’Or la Cannes.
Această veritabilă epopee a deznădejdii şi a suferinţei, doar nominalizată pentru acelaşi premiu, reuşeşte să scrie istorie la capitolul ”dramă”, fără a egala marile realizări în domeniu, însă punctând decisiv la capitolul factor emoţional.
Regie: Robert Bresson
Scenariu: Robert Bresson, Georges Bernanos (roman)
Actori: Nadine Nortier, Jean-Claude Guilbert, Marie Cardinal
Unde poate fi vizionat Mouchette:
