Periplu tragicomic într-o lume dominată de automatizare şi inechităţi sociale, Modern Times este o odă adusă libertăţii individuale şi ultimul film în care Chaplin a interpretat rolul vagabondului.
Definită chiar de autor ca ”o poveste despre industrie, întreprindere individuală şi o cruciadă a umanităţii în căutarea fericirii”, pelicula oferă prilejul unei meditaţii amare asupra existenţei în care individul devine un simplu pion pe o tablă de şah.
Filmul începe cu o succedare foarte rapidă, dar care cu siguranţă nu va scăpa atenţiei privitorului, de la imaginea unei turme de oi la cea a unei mulţimi de oameni ieşind de la lucru, anunţând încă din start tendinţa de critică socială şi de ridicare a întrebării în ce măsură societatea aşa-zis progresistă duce la uniformizare, iar individul devine depersonalizat.
Corporaţia Electro Steel Group devine un simbol al industrializării şi anticipează tendinţele de mecanizare şi robotizare ce vor deveni tot mai pregnante în deceniile următoare.
Charlot este un lucrător în fabrică. Cu umorul său inconfundabil, Chaplin parodiază seriozitatea care ar trebui să domnească acolo şi importanţa care se dă fiecărui detaliu. Ba chiar ne prezintă şi o invenţie, un aparat care trebuia, teoretic, să hrănească lucrătorul la locul de muncă, fără pauză de masă, şi să ajute la mărirea producţiei, reducerea cheltuielilor generale şi depăşirea concurenţei… În practică, veţi vedea ce va ieşi! O ironie deloc gratuită, cât timp mulţi dintre patronii actuali sunt convins că ar accepta cu bucurie o astfel de invenţie… Cât despre tendinţa angajatului de a repeta, mecanic, gesturile şi în afara programului de lucru, probabil că sunt doar ”daune colaterale”…
După un scurt popas pe la spitalul de boli nervoase şi rămas fără slujbă, Charlot trebuie să reia totul de la zero. Ajuns aparent întâmplător, dar de fapt cu ”substrat” în fruntea unei coloane de demonstranţi, Charlot înaintează către un viitor nesigur. Pe una dintre pancarte se poate citi chiar o lozincă radicală: Libertate sau moarte!. Va ajunge în închisoare ca ”lider al manifestanţilor”, deşi nu avea niciun amestec.
Ulterior eliberat, Charlot îşi va intersecta destinul cu cel al unei tinere care nu avea din ce să se întreţină şi care de curând rămăsese şi orfană (interpretată de Paulette Goddard, care a fost, în viaţa reală, una dintre soţiile actorului). Ca şi în City Lights, între cei doi se va naşte o romanţă, iar Charlot se va erija într-un fel de salvator al fetei.
Dar nu doar aici sau în scena antologică cu lucrătorul ”înghiţit” de ansamblul de roţi mecanice Chaplin se dovedeşte un vizionar. Şomajul şi problemele sociale ameninţau încă de atunci, iar dacă ne gândim că filmul a fost turnat în 1936, vom vedea că numai detaliile tehnice fac diferenţa faţă de prezent.
Ca de obicei, Chaplin îmbină gagurile savuroase cu scene cu mesaj social şi uman, care în rezumat ar putea fi următorul: libertatea individului stă în sufletul său, iar eliberarea – în iubire, restul fiind văzute ca simple convenţii cărora însă nu ne putem sustrage.
Neîntâmplător, eroul trăieşte (temporar) singurele momente de linişte şi fericire autentică alături de fata orfană într-o căsuţă dărăpănată, sărăcăcioasă, departe de lumea civilizată, dar şi de problemele create de aceasta. Iar finalul îi va găsi tot în postura de oameni simpli, deşi avuseseră o tentativă de a-şi găsi fericirea în lumea bogată.
Alături de City Lights şi The Great Dictator, Modern Times este, fără îndoială, una dintre capodoperele lui Chaplin, un film care trebuie obligatoriu văzut pentru mesaj, dar şi pentru şarmul specific actorului englez şi punerea în scenă atât de reuşită.
Regie: Charles Chaplin
Scenariu: Charles Chaplin
Actori: Charles Chaplin, Paulette Goddard, Henry Bergman
Unde poate fi vizionat Modern Times:
