Un fel de basm magic, cu o atmosferă ireală, o poveste cu eroi, anti-eroi şi portaluri, o feerie care reuşeşte să fie mai mult decât un simplu film de familie.
Helena este o adolescentă ai cărei părinţi deţin un circ.
Deloc impresionată de eforturile acestora de a întreţine publicul, în care s-a trezit şi ea implicată, mai mult fără voie, fata susţine că mai degrabă ar vrea să evadeze ”în viaţa reală”.
După o dispută cu fiica, mama sa suferă un accident şi ajunge la spital, prilej pentru tânără să-şi reconsidere atitudinea anterioară, de frondă, şi să se reapropie de familie.
De la un moment dat încolo, Helena va pătrunde (cumva, sub presiunea acută resimţită în viaţa reală) într-o lume paralelă/imaginară, pornind într-o aventură fantastică.
Tema nu este complet originală, mai apare şi în alte filme, dar abordarea este: pe mine Mirrormask m-a cucerit încă de la început prin punerea în scenă de bună calitate, neforţată, făcându-te să empatizezi cu personajele, ca şi prin imagistică.
Nu este un simplu film pentru copii sau adolescenţi, este mai mult decât atât: o adevărată ”fabulă”, o poveste fantastică în care (cum altfel?) se înfruntă binele şi răul.
În plus, Mirrormask este unul dintre cele mai impresionante vizual filme pe care le-am văzut. Nu mă refer neapărat la efecte speciale care pot fi văzute şi la un alt nivel în superproducţii, ci la atmosfera ireală, de basm animat, care te va hipnotiza şi fascina pe parcurs tot mai mult. Animaţia este foarte bună, dar mai presus de asta îl face pe spectator să simtă că a pătruns într-o altă lume, stranie, uneori mirifică. Un fel de precursor al realităţii virtuale de azi.
Referirile la ”un portal care menţine echilibrul lumii” sau la talismane cu puteri magice, confruntarea între forţele luminii şi ale întunericului conferă scenariului un plus de profunzime, făcând din Mirrormask mai mult decât un film de urmărit în familie.
Mirrormask e, fără îndoială, unul dintre cele mai reuşite filme fantastice pe care le-am văzut. E ca un basm superb, cu decoruri mirifice şi animaţii fabuloase, în care orice este posibil, fiind o reală încântare pentru spectator. Ne sunt prezentate o lume ”reală” şi una ”paralelă” în care intră eroina, parte care mi-a amintit întrucâtva de Alice in Wonderland (2010) şi, într-o oarecare măsură, de The Imaginarium of Dr. Parnassus (2009). Dar povestea e diferită – şi întru totul captivantă, veţi vedea. Şi are şi o morală a sa. Îi reproşez doar unele dialoguri care se voiau a fi comice în momente pe care nu le-am găsit tocmai potrivite, în rest e o realizare aparte, care merită urmărită cu prisosinţă.
Finalul nu e lipsit de suspans şi de peripeţii, dar nu vreau să stric surpriza celor care nu au văzut încă filmul. În orice caz, regizorul Dave McKean reuşeşte un adevărat tur de forţă cu această peliculă.
Stephanie Leonidas, alias Helena, face un rol extrem de bun. Naturală şi şarmantă.
Regie: Dave McKean
Scenariu: Neil Gaiman, Dave McKean
Actori: Stephanie Leonidas, Jason Barry, Rob Brydon
