Un film clasic, inovativ, una dintre cele mai valoroase realizări cinematografice din toate timpurile.
M – Eine Stadt sucht einen Mörder a avut premiera la Berlin în anul 1931 și a fost primul film thriller care a abordat subiectul criminalului în serie și a prezentat tehnicile procedurale polițienești de prindere a unui astfel de criminal, fiind sursa primară de inspirație pentru genurile crime și thriller psihologic de mai târziu.
Regizat de Fritz Lang, deja un cineast de succes datorită filmelor sale mute, în special Metropolis, realizat cu doar 4 ani înainte, cu un scenariu scris de regizorul însuși în colaborare cu soția sa, Thea von Harbou, inspirat de crimele ucigașului supranumit Vampirul din Düsseldorf, M este primul film cu sunet al regizorului și marchează întîiul rol notabil al lui Peter Lorre, căruia i se va deschide astfel drumul către o carieră importantă.
Personajul lui Lorre, Hans Beckert, este un individ dezgustător, care ademenește cu bomboane copii, apoi îi răpește și îi ucide. Orașul este cuprins de teamă și disperare, atât timp cât tragedia lovește familie după familie, iar poliția nu are nicio pistă sau suspect, în ciuda faptului că alocă toate resursele sale descoperirii și prinderii ucigașului. Tocmai această desfășurare fără precedent de forțe polițienești pe străzile orașului aduce un disconfort major lumii interlope extrem de puternice și bine organizate, care își vede periclitate afacerile ilegitime: cerșetoria, prostituția, spargerile. Un proxenet ajunge să deplângă faptul că pe străzi sunt mai mulți polițiști decât prostituate. Pentru evitarea raziilor frecvente ale poliției care scotocește fiecare dugheană și cârciumă de mahala, disturbând afacerile dubioase ale interlopilor, aceștia decid să organizeze ei înșiși prinderea criminalului. Odată identificat și capturat, crimele acestuia vor înceta, poliția va fi satisfăcută și afacerile tenebroase vor putea continua nestingherit. În fapt, vânătoarea lui Beckert condusă atât de poliție cât și de lumea interlopă constituie nucleul narațiunii.
Lang are prilejul de a explora artistic societatea germană a vremii pentru a desena extrem de grafic o imagine satirică și critică. Personajele sunt elaborate și filmate într-un stil unic: Lang folosește umbră și penumbră pentru cadrele în care surprinde figurile polițiștilor sau interlopilor, acestea fiind mereu învăluite în nori denși de fum de țigară. Personajele sunt decadente, caricaturale, aproape dezgustătoare, au atitudini conspirative, elaborând planuri de prindere a criminalului în cămăruțe înghesuite, insalubre și obscure. Deseori, spectatorul confundă grupurile de polițiști cu cele de infractori, tehnică vizuală voită de Lang pentru sugestia similarității celor două categorii sociale, cărora le lipsesc în egală măsură atractivitatea sau virtutea. Lang studiase în prealabil profilurile unor infractori reali pe care i-a și folosit ca figurație în filmul său pentru obținerea notei de autenticitate, în special cu privire la înfățișarea acestora.
Beckert însuși este un personaj atent construit de Lang. Brutalitatea actelor sale, deși provocatoare de dezgust și indignare spectatorului, nu este înfățișată explicit, crimele petrecându-se exclusiv în offscreen. Descoperirea actelor criminale și a consecințelor acestora sunt singurele exploatate direct, restul detaliilor grotești fiind lăsat la dispoziția imaginației fiecăruia. Prezența personajului Beckert se face simțită de-a lungul întregului film prin sugestie continuă, datorită faptului că toată lumea vorbește despre el sau îl caută. Deși rămâne nevăzut în prima jumătate a vizionării, criminalul este resimțit constant și devine aproape omniprezent.
Interpretarea lui Lorre este excepțională. Tânărul actor de doar 27 de ani, cu o figura de copil mare, cu ochii aproape ieșiți din orbite, înecat în propria sudoare, îngrozit de perspectiva iminentă a linșajului, va rosti în propria apărare, în fața mulțimii dezlănțuite și flămândă de răzbunare, un discurs faimos, invocând neputința de a se abține, nebunia și compulsia. „Who knows what it’s like to be me?”
Dincolo de construcția de personaj, Lang inovează din perspectivă vizuală: folosește cadrele lungi și fluide care urmăresc personajele de-a lungul străzilor, în interioare, pe scări, pentru crearea unei perspective neîntalnita până atunci în expresionismul german.
În ciuda faptului că Lang a folosit pentru prima dată sunetul, el nu a abuzat de această facilitate pentru a epata spectatorul vremii cu noua realizare tehnică. Dialogurile sunt gândite cu limitări firești, perfect dozate, fiecare personaj păstrând o naturalețe în comunicarea cu ceilalți. Apelând la tehnici inovatoare în epocă, Lang a recurs la inserarea de sunete discordante puternice, precedate de momente de liniște absolută, pentru potențarea suspansului și accentuarea surprizei. De asemenea, Lang a păstrat sunete ambientale din afara cadrului filmat și a inserat pentru prima dată un veritabil laitmotiv, pentru asocierea personajului Beckert cu un anumit ritm melodic pe care acesta îl abordează fluierând.
M – Eine Stadt sucht einen Mörder este astăzi considerat un film clasic, inovativ, una dintre cele mai valoroase realizări cinematografice din toate timpurile și, în egală măsură capodoperă a creației lui Lang și a genului.
Regie: Fritz Lang
Scenariu: Fritz Lang, Thea von Harbou
Actori: Peter Lorre, Ellen Widmann, Inge Landgut
Unde poate fi vizionat M:
