Film cu impact puternic, pendulând între lumea închisorilor și cea a legendelor, La nuit des rois vorbește despre viață și moarte, tradiție și sacrificiu, putere umană și putere divină.
Filmul este deschis cu o imagine panoramică asupra unei păduri din Coasta de Fildeș, pe fondul sonor al unui cântec cu rezonanțe tribale. De altfel, natura, spiritul primitiv joacă un rol important în acest film care propune spectatorului un melanj inedit de realitate dură, obiceiuri stranii și lucruri ce își au sorgintea în credințe vechi (referirea la metempsihoză, care apare deloc voalat în câteva rânduri și ar putea părea ciudată în context, este un bun exemplu în acest sens).
Un tânăr este escortat de poliție și trimis în La Maca, o închisoare ce avea reguli și cutume proprii, în care exista un lider care guverna viața prizonierilor și care, în cazul în care nu mai putea să-și exercite ”îndatoririle”, trebuia să-și ia viața.
Intrat într-o lume dură, cu reguli pe care nu le putea evita, tânărul este ales noul povestitor al închisorii, Roman.
Tradiția locului era ca în timpul lunii roșii acesta să spună o poveste. Se creează o situație bizară, în care Roman tremura cu frica noului-venit, iar Barbe-Noire, încă lider, dar bolnav, se confrunta cu o lege asemănătoare selecției naturale, în care toți îl voiau îndepărtat și râvneau să-i ia locul.
Roman începe să le spună povestea lui Zama King, un infractor local devenit, în acea lume, un nume de legendă. Dar va afla în curând, de la Demi-Fou, că va plăti cu viața după ce își va termina povestea, iar singura sa șansă de supraviețuire era să o lungească cât mai mult. Și povestește în continuare despre satul din care era originar Zama, aflat pe coasta Oceanului Atlantic, unde încă mai erau regi și regine.
Un fel de Șeherezadă modernă în variantă masculină și neagră, tânărul Roman ajunge să își apere integritatea și viața spunând povești, într-o narațiune în care spiritul primitiv și psihologia mulțimii joacă un rol extrem de important.
Apar, pe rând, tema sacrificiului, a conservării tradiției, a legilor firii și a instinctelor primare. Totul se desfășoară într-un anumit fel fiindcă așa trebuie, nu se poate altfel, pare a spune Barbe-Noire alias Blaise, ultimul lider al închisorii, care nu admite vreo schimbare nici măcar la apropierea propriului sfârșit.
Roman va povesti, contra cronometru, în încercarea de a fascina masele și de a-și salva propria viață…
Secvențele fantastice ce ilustrau lupta, din povestirea lui Roman, sunt superb realizate artistic și fac trimitere la credințe străvechi și la animism. Poate că asemenea imagini ar fi trebuit folosite mai mult în ansamblul filmului.
Cu cadre amintind de lumea favelelor braziliene (la un moment dat, se face o referire explicită la Cidade de Deus), dar și de universul fantastic din The Fall (2006), La nuit des rois este un film de văzut, care lasă o impresie puternică privitorului. Este vorba, în el, despre viață și moarte, tradiție și sacrificiu, putere umană și putere divină. Phillipe Lacôte propune o poveste fascinantă, evident inspirată din alte realizări (basme, mituri), dar pusă în scenă într-un mod care îi aparține și care nu poate lăsa indiferent spectatorul.
Rezultatul nu este un film de 5 stele, dar este o peliculă absolut remarcabilă a ultimilor ani, pe care nu trebuie să o ratezi. A fost distins cu Premiul pentru realizare artistică la Festivalul Internațional de Film de la Salonic (2020), cu Premiul juriului tânăr la Festivalul Internațional de Film de la Rotterdam și Cel mai bun film al unui regizor în ascensiune la Festivalul de Film de la München (2021).
Regie: Philippe Lacôte
Scenariu: Philippe Lacôte, Delphine Jaquet
Actori: Bakary Koné, Steve Tientcheu, Jean Cyrille Digbeu
Unde poate fi vizionat La nuit des rois:
