Poveste a unei iubiri imposibile și a unei obsesii, mizanscenă rafinată și mai complicată decât poate părea la prima vedere, o poveste despre viață și suferință, despre ideal și decepție.
Tânărul Marek Arens (Daniel Olbrychski) este înștiințat de moartea unui cunoscut, survenită în urma unei sinucideri, în timp ce se afla cu o femeie (episod ce va fi explicitat mai pe larg ulterior în film)…
Îl vedem, apoi, la un concert de muzică clasică și la un bal mascat (secvențele de la balul mascat sunt impecabil filmate și te duc imediat cu gândul la rafinament, stil, parfum de epocă – o primă probă a măiestriei regizorale a lui Janusz Morgenstern).
Acolo o cunoaște pe Jowita, de care se îndrăgostește la prima vedere, în urma clasicului ”coup de foudre”. Jowita nu era neapărat cea mai frumoasă femeie de la bal (din acest punct de vedere, concurența era enormă!), dar cu siguranță se număra printre cele mai misterioase.
După cum îi mărturisește și alesei sale într-un prim dialog, tânărul decorator și sportiv nu cunoscuse fericirea în dragoste, dar ”ar fi vrut foarte mult să știe cum arată”. Romantic incurabil și idealist, Marek se află în permanență în căutarea unei perfecțiuni în relațiile interumane – chiar dacă, probabil, era conștient că aceasta există mai mult în teorie.
Chipul fetei întâlnite la bal (care purta însă un material textil care îi acoperea parțial fața) îl va obseda continuu și va face tot posibilul să o reîntâlnească.
O primă întrebare pe care spectatorul și-ar putea-o pune: era acea dragoste unică, irepetabilă, ”ca în filme”, sau era atras ca un magnet de tentația interzisului, de ”fructul oprit”? Janusz Morgenstern sugerează destul de mult, prin cadrele sale, a doua variantă, fără să o spună însă explicit.
Marek se întâlnește cu o fată, Agniezska (Barbara Lass), care susține că este cea mai bună prietenă a Jowitei, însă băiatul începe să creadă că ar putea fi chiar Jowita (nu este sigur din cauză că nu îi văzuse în întregime fața celei din urmă). Între cei doi se înfiripă o romanță stranie și tristă, care nu reușește însă să le alunge obsesiile și neîmplinirile.
Dragostea este o ecuație cu multe necunoscute al cărei rezultat final este tristețea, pare a spune regizorul polonez prin dramele personajelor sale, mereu în căutarea a ceva, dar niciodată împlinite cu adevărat.
Dialogurile nu sunt foarte sofisticate, în sensul că nu ating o latură filosofică a existenței, dar cu toate acestea au o profunzime a lor și un soi de stranietate a subînțelesurilor. Mereu deduci din ele ceea ce nu este spus tocmai explicit. Iar ca film de dragoste este una dintre cele mai bune realizări în domeniu, fără exagerare, un veritabil ”love story” polonez. Romanticii cu siguranță se vor regăsi în dialogurile, atitudinile, reveriile personajelor lui Janusz Morgenstern. Faptul că Marek alege la un moment dat între sport și viață personală poate fi văzut și ca alegere a spiritului în dauna materiei.
Ca interpretare, toți actorii sunt la înălțime, ceea ce nu miră deloc, fiind vorba despre școala poloneză de film.
Finalul va surprinde întrucâtva, chiar în două rânduri, dar nu schimbă esența poveștii: idealul nu poate fi atins, chiar dacă alergăm toată viața după el.
Mizanscenă rafinată și mai complicată decât poate părea la prima vedere, pelicula lui Janusz Morgenstern este o poveste despre viață și suferință, despre ideal și decepție care merită văzută și astăzi cu aceeași emoție, într-o epocă în care sensibilitatea pare că a murit.
Regie: Janusz Morgenstern
Scenariu: Tadeusz Konwicki, Stanislaw Dygat (roman)
Actori: Daniel Olbrychski, Barbara Lass, Kalina Jedrusik
