Un film al cărui scenariu lipsit total de rafinament îi compromite întreaga esență artistică, reușind să vicieze inclusiv accentele de comedie care ar fi putut asigura spectatorului un minimum de entertainment.
Producţie cinematografică independentă, în regia lui Iura Luncașu, Investitorii atrage publicul în primul rând prin afișul de film: un regizor care și-a făcut un nume în serialul de televiziune, un personaj monden devenit actor, Codin Maticiuc, și câțiva actori tineri și de perspectivă. Încadrat ca o comedie romantică, filmul pare să garanteze o vizionare lejeră care poate provoca hohote de râs (sau măcar zâmbete) și va impresiona spectatorul printr-o atmosferă visătoare, melancolică a turnurii de romantism.
Povestea este simplă: trei prieteni și colegi de muncă sunt disponibilizați în urma vânzării către investitori străini a fabricii provinciale în care aceștia își câștigau traiul modest. Proaspeții șomeri, fără planuri trasate sau ambiții reale, înarmați cu salariile compensatorii oferite de angajator, se decid să petreacă o noapte de pomină la București. Odată ajunși în capitală, cu haine noi și o mașină luxoasă de închiriat, pozând în tineri de bani gata, cei trei ajung să petreacă o noapte explozivă și mult prea costisitoare pentru buzunarele lor. A doua zi, extrem de mahmuri, la întoarcerea acasă, greșesc drumul și rămân fără benzină la marginea unui orășel în care nu călcaseră niciodată: Pălticeni. De aici începe o comedie a erorilor, cei trei șomeri fiind confundați, din pricina hainelor și a mașinii, cu puternicii investitori italieni care erau așteptați în oraș să preia fabrica locală.
Din păcate, nu este suficientă implicarea lui Iura Luncașu în realizarea filmului și nici interpretarea lăudabilă a actorilor titulari. Scenariul este simplist, liniar și conduce la situații neveridice și chiar absurde. De altfel, povestea nu este nicidecum actuală, s-ar fi potrivit mai degrabă unui film turnat la sfârșitul anilor 90. Surprinzător, scenariul este adaptat, filmul fiind un remake al unei obscure pelicule poloneze din 2014.
Atât cât putea fi “salvat” din această peliculă i se datorează naturaleții debordante afișate în interpretarea lui Maticiuc, Andrei Mateiu și Cosmin Natanticu, deopotrivă. Gabriel Radu, în rolul primarului din Pălticeni, pare un actor care nu mai poate să iasă dintr-un anumit registru de interpretare și dintr-un tipar de personaj. De altfel, structura și specificul dialogului limitează drastic potențialul actoricesc, astfel încât rezultatul obținut este aerul frivol al personajelor, corespondentul unui soi de amatorism al actorilor.
Este regretabil că de această dată nu s-au întrebuințat resursele umane, intelectuale și financiare risipite în producția acestui film pentru un proiect mai ambițios, care să pornească de la un scenariu verosimil, închegat corect, cu dialog nuanțat și pătrunzător. Lipsa totală de rafinament a scenariului a compromis întreagă esență artistică a filmului, reușind să vicieze inclusiv accentele de comedie care ar fi putut asigura spectatorului un minimum de entertainment.
Regie: Iura Luncasu
Scenariu: Alex Cotet, Raul Gheba
Actori: Codin Maticiuc, Andrei Mateiu, Cosmin Natanticu