O frescă a Mafiei italiene a anilor ’80, pusă în scenă inspirat de Marco Bellochio, având ca erou un personaj straniu, contradictoriu, interpretat fără cusur de Pierfrancesco Favino.
O coproducţie Italia-Brazilia-Germania-Franţa, filmul Il traditore, în regia lui Marco Bellochio, îşi începe acţiunea în anii ’80, la Palermo, în timpul sărbătorii Santa Rosalia, unde capii mafiei se reuniseră pentru a tranşa probleme legate de traficul de droguri.
Ironic sau nu, exclamaţiile ”Trăiască Sfânta Rozalia!” însoţeau întrunirea celor mai mari mafioţi care patronau traficul de heroină.
În ”Trădătorul”, ca şi în alte filme de gen, este de remarcat realismul punerii în scenă. Toţi mimau bunăvoinţa, afabilitatea, rosteau cuvinte mari (”O pace ce nu trebuie să se sfârşească”), dar ascundeau cele mai teribile secrete şi cele mai sângeroase manifestări ce ar fi putut izbucni oricând în lupta pentru supremaţie.
Apoi ajungem în Rio de Janeiro, pe plaja Grumarí. Iar violenţele nu întârzie să apară.
Desigur, reglările de conturi sunt ceva obişnuit în lumea mafiei, dar nu ştii niciodată cine va ieşi, până la urmă, învingător.
Tommaso Buscetta (Masino) făcea parte dintre liderii cerebrali, care nu luau decizii sub impulsul momentului. Voia să-şi păstreze viaţa, înainte de a face pe eroul, chiar dacă afirma că nu se teme de moarte. Dar considera că trebuie să-şi joace şansa.
În război cu o aripă a Mafiei, condusă de Riina, şi arestat de poliţie, care nu ezită să facă uz de metode brutale, Buscetta nu are prea multe opţiuni la dispoziţie.
Extrădat în Italia după ce încercase să se sinucidă cu stricnină în Brazilia, Don Masino începe o nouă aventură.
O replică memorabilă dată unui poliţist de Buscetta la întrebarea ”când ai intrat în Mafie?” este: ”Mafia nu există. Este o invenţie a presei. Cosa Nostra, aşa o numim noi, oamenii de onoare”.
Ezitând între a-şi păstra principiile şi dorinţa de a-şi şti familia în siguranţă şi a se răzbuna pe Riina, care ordonase uciderea mai multor apropiaţi, Masino se decide să colaboreze cu statul.
În vreme ce el susţine că organizaţia Cosa Nostra şi-a schimbat principiile şi nu mai reprezintă structura la care aderase în tinereţe, cei activi în cadrul acelei ramuri a Mafiei îl consideră un trădător.
Prima parte a audierilor din timpul procesului începe însă cam şarjat şi continuă cam la fel, dialogurile par false. E, poate, doar o parte mai puţin reuşită a filmului pentru că, după sentinţă şi momentul în care Buscetta ajunge în SUA, apoi continuând cu alte audieri, totul revine la nivelul anterior.
Am văzut mai multe filme cu Mafie, majoritatea bune, şi pot confirma că nici Il traditore (inspirat de un caz real, fapt ce va spori, cu siguranţă, interesul cinefililor) nu face excepţie.
Pelicula lui Marco Bellochio are stil. Are clasă. Prezintă realitatea aşa cum e, în acelaşi timp îi dă o amprentă regizorală aparte, te ţine în tensiune, te face părtaş la evenimente, nu alunecă deloc în banal sau în artificial. Este o poveste care impresionează şi, mai ales, te face să înţelegi că odată intrat în Cosa Nostra nu mai poţi avea o viaţă normală. Oricât de mari ar fi tentaţiile, pericolele sunt prea mari şi prea multe.
Buscetta are o soartă stranie: din vânător devine vânat, pentru ca apoi, ceea ce ar fi părut iniţial improbabil, să joace ambele roluri. Aici e măiestria lui Bellochio de a contura acest personaj contradictoriu, straniu în felul său, amestec de teamă şi de curaj, de laşitate şi eroism, de trădare şi de dârzenie în acelaşi timp. Pierfrancesco Favino se achită de sarcină impecabil.
Regie: Marco Bellocchio
Scenariu: Marco Bellocchio, Valia Santella, Ludovica Rampoldi
Actori: Pierfrancesco Favino, Maria Fernanda Cândido, Fabrizio Ferracane
Unde poate fi vizionat Il Traditore:
