Un film ce ridică multe întrebări și lasă loc unor lecții de viață complexe, beneficiind de o coloană sonoră magnifică.
Un film ce ridică multe întrebări și lasă loc unor lecții de viață complexe. Trebuie să-ți faci dreptate singur sau să ierți? Lupta se poate da între răzbunare și acceptarea unor palme, cu demnitatea omului conștient că suferința înseamnă altceva, nu orgoliu rănit.
Ce înseamnă prietenie adevărată: să consimți la greșelile cuiva sau să te dai la o parte cu diplomație? Personajele vor lăsa la vedere atât cât este nevoie pentru a înțelege că dincolo de vârful aisberg-ului există probleme mai mari, ce trebuie tratate la timp.
Ce trebuie să se întâmple pentru a uni doi oameni despărțiți, care se iubesc dar nu pot trece peste anumite greșeli?
Un film despre afecțiune, suferință, răzbunare, iertare, maturizare, pace. Coloana sonoră este de-a dreptul magnifică! Nu intervine peste film cu brutalitate, nu dramatizează mai mult decât este cazul (ca-n alte filme care trag de astfel de artificii pentru a suplini acțiunea).
Hævnen a fost nominalizat în competiția Cel mai bun film al anului în cadrul Academiei Europene de Film. Pe 6 decembrie 2011 premiul i-a revenit însă lui Melancholia a lui Lars von Trier. În competiție au mai participat, între altele, și Le gamin au vélo și The King’s Speech. Personal, i-aș fi acordat premiul lui Haevnen. Mi s-a părut mai bine construit decât Melancholia (greoi și expresiv doar pe alocuri). Aici personajele sunt autentice, sentimentele lor ies dincolo de ecran. Mi-a plăcut foarte mult puștiul care l-a interpretat pe Christian. Cred că vom mai auzi de William Johnk Nielsen.
Regie: Susanne Bier
Scenariu: Anders Thomas Jensen, Susanne Bier
Actori: Mikael Persbrandt, Wil Johnson, Eddy Kimani
