Una dintre cele mai profunde, tulburătoare şi bogate în sensuri ascunse creaţii ale lui Almodóvar.
Din nuvelistica celebrului autor italian Luigi Pirandello, din memorie, cel mai adesea, mi se relevă propoziţia „viaţa aceea nu exista niciodată, decât în mine”. Meditând şi dincolo de „Amintirile noastre”, scriitorul-dramaturg află că fiecare om reprezintă un univers, decriptabil doar până la un punct, multe crâmpeie din intimitatea sa rămânând impenetrabile. De aceea, nimeni nu te poate cunoaşte pe deplin, aşa cum nici tu nu-l poţi cunoaşte în totalitate pe cel aflat lângă tine. Şi de aici cădem în eroarea de a ne interpreta aproapele cu aproximaţie, de obicei transferându-i tiparul nostru psihologic asupra acelei necunoscute care ne scapă.
Mecanismul, involuntar, aplicat oricărei relaţii devine o veritabilă bombă cu ceas ce se detonează în drame ori tragedii cu caracter ireversibil.
Filmul Hable con ella conţine subînţeleasă teza pirandelliană, iar o sclipire de geniu a regizorului Pedro Almodóvar comută conceptul pe terenul ipotezei fantastice, spre a descoperi dacă – şi în ce măsură – noi, fiinţele terestre, ne putem intercepta total, aşa încât cunoaşterea, reciprocă, să devină congruentă, să ne armonizăm perfect.
Metoda, ingenioasă şi eficientă, la care a apelat regizorul-scenarist (de altfel, pentru acest film, Almodóvar a primit premiul Oscar pentru cel mai bun scenariu original) a fost alegerea unei situaţii-limită în care a plasat două cupluri comportamental diferite şi urmărirea reacţiilor acestora în condiţiile, identice, ale Clinicii El Bosque.
…Infirmierul Benigno se îndrăgosteşte de balerina Alicia, treptat, urmărindu-i de la fereastra apartamentului unduitoarele repetiţii desfăşurate în Şcoala de dans aflată vizavi. Mental, îşi construieşte un univers comun, perfect, şi plonjează într-un mariaj armonios, fabulos.
Porneşte, totuşi, un demers concret, o cunoaşte personal, avansează cu avânt tineresc, dar şi cu tact, şi chiar stabilizează relaţia. O ploaie torenţială va curma totul, Alicia fiind grav accidentată într-un eveniment rutier şi, într-o comă profundă, prelungită, ajunge într-o stare vegetativă incurabilă, la clinică, îngrijită cu maxim devotament chiar de Benigno.
…Pe de altă parte, la apogeu de carieră, femeia-toreador Lydia refuză orice interviu cu referiri la despărţirea de bărbatul iubit, dar o ciudată conjunctură plasează relaţia profesională cu scriitorul-gazetar Marco pe un făgaş promiţător afectiv.
Zdrobită în arenă de un taur furios, ajunge şi ea la Clinica El Bosque, cufundată în bezna comei, şi vegetează pe acelaşi palier cu Alicia.
Niciuneia dintre ele ştiinţa medicală nu îi dă şansa revenirii. Singura diferenţă între cazuri o dau însoţitorii lor permanenţi, cu percepţii şi atitudini contrare.
Dacă Marco, intelectualul lucid întorcând pe toate feţele verdictele medicale, devine resemnat, Benigno se conformează propriei filosofii. Zilnic, însoţeşte programele de întreţinere-masaj cu istorisirea celor ce se petrec în mediul artistic, îi deapănă Aliciei detalii din repertoriul teatrelor şi seminariilor culturale, oferă detalii din traseele turistice promovate de agenţii şi, evident, îi şopteşte la ureche minunate dovezi de iubire.
Ce a developat Almodóvar din contrapunerea celor două atitudini contrare? Că victimele, amorfe în aparenţă, au percepţii diferite. Şi a dedus, implicit, că, dincolo de activitatea cerebrală distrusă (fizic, creierul fiind scos din uz), ceva funcţionează şi permite comunicarea între persoanele considerate normale şi cele afectate de handicap. Inclusiv pe palierul zonelor impenetrabile, sesizate şi de scriitorul Pirandello. Joncţiunea se face între spiritele protagoniştilor.
Atitudinea aparent ridicolă a lui Benigno, după toate reacţiile ironice ale lumii, din toate mediile de provenienţă, devine, obiectiv, rezonabilă şi demnă de urmat. Ca şi când, separaţi de perdeaua transparentă a apei curgătoare, refuzăm să acceptăm că, de fiecare parte, aceasta există şi se manifestă în plenitudine.
Scriitorul Marco a nesocotit repetatul îndemn „Vorbeşte cu ea!” şi rezultatul a fost un dezastru. Spiritul Lydiei nu s-a întâlnit cu spiritul lui Marco, teoretic în plenitudine, întrucât Marco l-a ţinut captiv în corsetul standardelor vremii şi nu l-a trimis la întâlnire cu „perechea afectivă”, deoarece a dat crezare doar prejudecăţilor.
Deznodământul va fi în consens cu toate aceste derulări de evenimente imaginate de regizor.
Morala filmului nu încetează, însă, aici, deşi acesta este punctul terminus. Demonstraţia lui Almodóvar are un curs subsidiar, nu doar un plan secundar, deoarece, concomitent, pelicula urmăreşte riguros ce se petrece în cazul izvorârii lăuntricului celuilalt într-o relaţie devenită nemijlocită. Concludentă este şi relaţia infirmierului Benigno cu psihiatrul profesionist care e tatăl Aliciei.
Un titrat specialist diagnostichează ca la carte un personaj atipic, dar superior în concepţii existenţiale. Şi îşi distruge propriul copil, bagă în mormânt sufletul-pereche al fetei, fără să perceapă consecinţele reale ale introducerii unui model în paginile unui manual.
Pentru cel subjugat de litera, nu de spiritul legii şi patrimoniul ştiinţei delimitate de vreme, abnegaţia e interpretată ca gest psihopat, şi tratată ca atare, puritatea sentimentului devine personalitate infantilă, personajul (Benigno) devine inculpat, condamnat, încarcerat.
Dacă Universul e construit şi funcţionează matematic, făptura, creaţia Universului, se poate descifra tot prin ecuaţii matematice?
Almodóvar răspunde: şi da, şi nu.
Da, întrucât suntem o construcţie genetică, cu cert fundament matematic.
Şi nu, pentru că avem o libertate mare de mişcare, avem un suflet, ni se dă latitudinea opţiunii morale.
Beneficiem de privilegiul de a conştientiza şi decide şi suntem marcaţi de prejudiciul racilelor de la începuturile lumii până în prezent: oportunism, delaţiune, denaturarea adevărului în scop meschin, pledoarii avocaţiale şi conspiraţii tacite, zdrobirea obstacolului inofensiv doar fiindcă l-am zărit în cale…
După o părere personală, un titlu încă şi mai relevant ar fi fost „Vorbeşte cu tine, vobeşte cu ceilalţi”.
Hable con ella este una dintre cele mai profunde, tulburătoare şi bogate în sensuri ascunse creaţii ale lui Almodóvar.
Regie: Pedro Almodóvar
Scenariu: Pedro Almodóvar
Actori: Rosario Flores, Javier Cámara, Darío Grandinetti
Unde poate fi vizionat Hable con ella:
