Trois couleurs: Rouge (Krzysztof Kieslowski, 1994)

Trois couleurs: Rouge (Krzysztof Kieslowski, 1994)

Plină de subtilităţi psihologice şi rafinată, având ca temă principală întrepătrunderea destinelor umane, ultima parte a trilogiei lui Kieslowski are, în final, şi un mesaj uşor voalat: arta va supravieţui comercialului.

Trois couleurs: Blanc (Krzysztof Kieslowski, 1994)

Trois couleurs: Blanc (Krzysztof Kieslowski, 1994)

Odă tragicomică închinată bucuriei de a trăi şi romantismului care sălăşluieşte în fiecare dintre noi, cu anumite conotaţii social-politice, în care Kieślowski dovedeşte aceeaşi cunoaştere subtilă a naturii umane.

Trois couleurs: Bleu (Krzysztof Kieslowski, 1993)

Trois couleurs: Bleu (Krzysztof Kieslowski, 1993)

Superbă incursiune în viaţa unei femei traumatizate, dezrădăcinate, în căutarea unui improbabil nou sens, pelicula lui Kieślowski este una dintre acele drame care rezistă trecerii timpului şi intră în galeria realizărilor cinematografice de referinţă.