Sunset (László Nemes, 2018)
Un film despre răsăritul unei lumi noi. Dar în care nu ne-am regăsit pe deplin și nici nu i-am învăţat lecţiile.
A torinói ló (Béla Tarr, Ágnes Hranitzky, 2011)
Un film în aparenţă realizat cu mijloace minimaliste, dar care trebuie privit ca o interogaţie filosofică, plină de simboluri, cu sensuri subînţelese.
On Body and Soul (Ildikó Enyedi, 2017)
Un film-metaforă, în egală măsură romantic şi psihologic, cu un final bulversant.
Taxidermia (György Pálfi, 2006)
Regizorul maghiar reuşeşte să supună spectatorul la diverse suplicii vizuale, olfactive şi nu numai.
Kárhozat (Béla Tarr, 1988)
Un film atmosferic, sumbru, cu cadre cenuşii şi focalizate pe detalii, dar extrem de bine şi de atent alese de regizor.
Remélem legközelebb sikerül meghalnod :) (Mihály Schwechtje, 2019)
Alegerile pe care le facem au importanţă şi pot schimba destine. Inclusiv ale celor dragi.
Jupiter Holdja (Kornél Mundruczó, 2017)
O dramă care pendulează între film fantastic şi film de acţiune, între duritate şi sensibilitate.
White God (Kornél Mundruczó, 2014)
Un film impresionant, complex, o parabolă a societății actuale cu accent pe diviziunea puterilor.