Un film despre ura față de sine: într-un univers adolescentin cu personaje unidimensionale, candoarea este compromisă de răutatea înconjurătoare.

Dacă nu ai nimic bun de spus despre ceva, mai bine nu mai spui nimic. Asta e sintagma ce a lipsit din educația fraților Alex & Eric, doi adolescenți lăsați pe mâna auto-educației, interpretați de Alex Frost și Eric Deulen. Jocurile video ce simulează omuciderea, emisiunile de propagandă nazistă, bullying-ul și libertățile unui internet încă fraged, devin ingredientele dezastrului, un meniu al zilei servit în scârbă de inconștiență, nepăsare și naivitate.
În ce lume am trăi, dacă toată educația noastră s-ar baza pe cele descrise mai sus? Acesta este ”elefantul din încăpere”. Elephant, scris si regizat de Gus Van Sant, are o metaforă încă din titlu. Toate semnele sunt acolo de la bun început, dar nimeni nu le oferă importanța cuvenită. Filmul vorbește, prea puțini ascultă. Un exercițiu interesant ar fi ca spectatorii să fie întrebați următorul lucru: Cine a anticipat finalul? Dacă te afli în tabăra celor ce nu au făcut-o, meriți să fii judecat și pus la colț? Ești un pericol? Te afli în pericol? Ți s-ar putea întâmpla și ție? Ai fost prea naiv? Ai scuzat excesiv? Ai sperat la alt deznodământ până la proba contrarie? Cine trebuie tras la răspundere? Părinții? Televiziunea? Internetul? Școala? Copiii? Cine știe cum ar fi fost sau ce ar fi putut să fie.
Vedem un univers adolescentin apropiat de cel al zilelor noastre. Deși acțiunea se petrece acum 20 de ani, sunt prea puține elemente care trădează temporalitatea. Personajele sunt unidimensionale, fiecare adolescent în parte fiind un exponent al clișeului pe care îl reprezintă. Elis, interpretat de Elis McConnell, este artistul; John, jucat de John Robinson, este cel cu probleme în familie; Michelle, al cărei actor creator este Kristen Hicks, este tocilara, iar lista poate continua. Nici unul nu observă personalitatea criminală a fraților Alex și Eric, victimele bullying-ului, ale propagandei și ale unui parenting defectuos.
Atunci când influencer-ul tău preferat este Hitler, iar merch-ul pe care vrei să-l cumperi este steagul nazist, te îndrepți cu pași repezi spre definiția ”puiuțului” de antisemit. Școala devine o referință plastică a minții umane. Sălile de clasă, profesorii, bucătarii, oamenii de serviciu, toate aceste elemente puse cap la cap ilustrează încăperile creierului uman, în care trăsăturile interșanjabile ale personalității unui adolescent se plimbă, experimentând viața, fără să-și cunoască locul.
Ca într-un puzzle ce se compune în fața ochilor noștri, fiecare secvență a peliculei se leagă de cealaltă într-un mod aparent aleatoriu. Prima oară se constituie o analiză a fiecărei piese, fără să i se facă înțeleasă necesitatea în ansamblu. Filmul obligă la căutare, la alăturare, ca mai apoi, după ce dezvăluie toate piesele, să arunce bomba. Fără ghilimele. Scena ce caracterizează mentalitatea fraților și sugerează cel mai bine atmosfera de pe parcursul acțiunii este cea în care Alex interpretează creația lui Beethoven, Für Elise, în timp ce fratele său omoară personajele virtuale dintr-un joc video. Secvență poetică, în care puritatea compoziției muzicale este denigrată de violența sadică a jocului. Observăm niște adolescenți coruptibili, a căror candoare este compromisă. Educați de răutatea ce îi înconjoară, aleg să creadă în ea. Realitatea imediată este distorsionată de sentimentele negative, oamenii devenind agenții suferinței. Fiecare notă din Für Elise este o nouă treaptă în degradarea caracterului, un nou impuls, o nouă certitudine. Când termină de cântat, Alex explodează. Frustrarea lui ajunge la cote maxime, iar credințele sale sunt veșnic naturalizate.
Filmul nu este despre ura față de societate, ci despre ura față de sine. În această situație, țapul ispășitor a fost școala. În loc să devii un om mai bun, îi îndepărtezi pe cei ce te consideră inferior, scăpând astfel de probleme. În cazul fraților, oamenii au devenit problema. În calea fericirii lor au stat aproximativ 300 de oameni. Și nu s-au gândit de două ori.
Recomand imediat după vizionare filmul Mass, 2021, regia și scenariul lui Fran Kranz. Ajută cu multe răspunsuri, deși nu răspunde la nimic. Situația din acest film este dezbătută de părinții agresorului, cât și de cei ai agresatului. Multe se vor limpezi.
Regie: Gus Van Sant
Scenariu: Gus Van Sant
Actori: Alex Frost, Eric Deulen, John Robinson
Unde poate fi vizionat Elephant: