Ochii vorbesc, dar și mint. Ar trebui să păstreze liniștea. Câteodată e mai bine să nu-i privești.
Nu este o telenovelă, așa cum titlul de mai sus poate să înșele prima impresie. Filmul a câștigat Oscarul 2010 pentru cea mai bună peliculă străină. Trebuie să menționez în paranteză – dar nu o mai deschid – am văzut numai filmele care mi s-au părut interesante și nu tot ce a primit lauri.
Mi-a plăcut din mai multe motive chiar dacă, pe alocuri, unele scene sunt explicite. Temperamentul hispanic este expus așa cum mă așteptam, din plin: dialoguri emoționante, tranșante, un fir epic bine construit, o intercalare fină trecut-prezent-fantezie, umor subtil, intrigă, răzbunare, mister, dragoste.
Povestea tânărului care și-a pierdut soția în urma unui viol atinge inima comisarului (Benjamin Esposito) angajat pentru a prinde făptașul. Unde mai vezi atâta dedicare în descoperirea adevărului, în investigarea unei crime? Lăsând la o parte filmele, probabil că tot în filme. Similitudinile din viața reală nu știu în ce măsură pot fi privite ca niște catalizatori, ca niște cauze care pot declanșa acțiuni înflăcărate.
Comisarul are abilitatea de a citi privirile celor din jur: ochii vorbesc, dar și mint. Ar trebui să păstreze liniștea. Câteodată e mai bine să nu-i privești. De ce? Poate pentru că ei trădează lipsa sentimentelor sau, dimpotrivă, o prezență febrilă a lor. Aceasta este cheia. De aici filmul devine mai mult decât captivant.
Regizorul creionează teme și portrete variate: bărbatul matur care se teme să-și declare iubirea, femeia frumoasă care fuge de propriile sentimente, bărbatul nu tocmai chipeș – dornic de a-și demonstra virilitatea, alcoolismul ca pasiune, iubirea ca punte de legătură între cele mai frumoase momente din viață și supraviețuire.
Regie: Juan José Campanella
Scenariu: Eduardo Sacheri, Juan José Campanella
Actori: Ricardo Darín, Soledad Villamil, Pablo Rago
Unde poate fi vizionat The Secret in Their Eyes:
