Adaptare a unei nuvele de Mircea Eliade, în foarte mare parte fidelă originalului, pelicula te introduce într-o atmosferă gotică în care eroul este disputat de două lumi.
Un film superb, care te introduce într-o atmosferă gotică excepţională (gotică, nu horror, diferenţa trebuie precizată; în accepţiunea dată de dicţionar: roman gotic = roman dezvoltat în Anglia în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, care cultiva interesul pentru istorie, pentru întâmplările misterioase, terifiante), în care tânărul Egor Paşchievici (Tudor Aaron Istodor) se va confrunta cu o încercare teribilă, trebuind să aleagă între două lumi, cea reală şi cea a spiritelor, cea palpabilă şi cea supranaturală, cu tentă malefică, acest mesaj fiind pregnant pe toată durata peliculei.
Regizorul Alexandru Maftei reuşeşte, după părerea mea, trei lucruri extrem de importante: redarea acestei dileme cu iz supranatural într-un mod agreabil, chiar credibil, introducerea reuşită a unor elemente erotice sau de groază fără să violenteze privitorul, fără să cedeze comercialului şi facilului (capcană în care cad mulţi) şi gradarea tensiunii peliculei astfel încât spectatorul să fie transpus permanent, să fie conectat la film. De asemenea, interpretarea actorilor este remarcabilă, deşi sunt şi mici imperfecţiuni (o surpriză extrem de plăcută este micuţa Ioana Sandu, impecabilă în rolul Siminei, pe care îl interpretează cu o naturaleţe şi o dezinvoltură de necrezut pentru vârsta pe care o avea la data turnării filmului), iar scenele în care Egor se confruntă cu vizionarea tabloului, apoi chiar cu stafia Christinei – memorabile. Mă bucur sincer că cinematografia românească a putut să producă aşa ceva (imperfecţiunile sunt absolut minore şi pot fi neglijate), un semnal bun pentru viitor!
Comparând cu nuvela lui Eliade, pot spune că este o adaptare pentru marele ecran absolut decentă. Felicitări încă o dată regizorului Alexandru Maftei, care a respectat cu adevărat originalul, păstrând dialogurile şi atmosfera din lucrare. Această memorabilă nuvelă a marelui scriitor, filosof şi istoric al religiilor român avea nevoie de o punere în scenă pe măsură, nu de una senzaţionalistă, de ”consum”. Cu o temă prea ancorată în domeniul filmelor de artă şi propunând spectatorului un melanj destul de rar întâlnit pentru a fi un succes de public (deşi ar fi meritat cu brio), având şi unele mici imperfecţiuni care îl împiedică să atingă statutul de capodoperă, Domnişoara Christina este unul dintre acele filme la care intri cu aşteptări puţine (având în vedere că nu avem prea multe reuşite similare în gen), dar ieşi mulţumit că nu ai fost dezamăgit de punerea în scenă şi că ai evadat timp de câteva ore într-un decor straniu, ce aminteşte de Poe, fără a fi însă excesiv de lugubru.
Regie: Alexandru Maftei
Scenariu: Alexandru Maftei, Mircea Eliade (nuvelă)
Actori: Tudor Istodor, Maia Morgenstern, Dumitrescu Anastasia
Unde poate fi vizionat Domnişoara Christina:
