Seria celor zece episoade, fiecare explorând una dintre cele zece porunci biblice.
Anka, o tânără care după moartea mamei (survenită la puțin timp după naștere) locuise împreună cu tatăl, descoperă întâmplător în casă o scrisoare a mamei cu mențiunea ”a fi deschisă doar după moartea mea”. După ce tatăl ei, Michal, pleacă într-o călătorie, fata, care era studentă, devine tot mai preocupată de secretul de familie (scrisoarea rămăsese sigilată).
Pe malul unui lac, și nu acasă (mod de a sugera că actul său era unul care nu putea avea loc în cadrul obișnuit), Anka deschide, în cele din urmă, scrisoarea, dar nu o citește, tulburată de apariția unui necunoscut care vâslea în zonă. Un simbol că toate acțiunile noastre sunt, probabil, observate de deasupra. Când în cele din urmă o face, află că Michal, cu care locuise, nu era tatăl său adevărat – lucru pe care i-l spune direct, fără niciun menajament, când acesta se întoarce de la aeroport.
Gestul său va declanșa o adevărată cavalcadă de amintiri și de trăiri contradictorii, complicând enorm lucrurile în viața unei familii care părea liniștită și ferită de orice ”intemperie”. Dar, mai presus de toate, va pune în evidență o relație ambiguă: tatăl său o plăcea ca femeie? Și, dacă da, în ce măsură adevărul că nu este tatăl său îl putea elibera de un tabu gigantic și duce mai aproape de ea?
Scenariul este genial. Piesiewicz și Kieślowski nu spun nici da, nici nu. Totul este construit din subînțelesuri, din scene care iau naștere dintr-un ”ar fi putut fi…”. Michal lăsase intenționat scrisoarea la vedere, iar Anka spunea că s-a simțit vinovată când a ajuns primele dăți în intimitate cu băieți.
Totuși, acela era conținutul original al scrisorii sau a existat și un truc?
În dialogurile dintre cei doi se strecoară multe aluzii, subînțelesuri, dar și întrebări inteligent puse. E ca un joc ”de-a șoarecele și pisica” a cărui miză este însă chiar moralitatea celor două personaje și fericirea familiei pe care o alcătuiesc.
Este evident că porunca la care face referire acest episod este „Cinstește-i pe tatăl și pe mama ta”, însă este greu de spus cine încalcă primul preceptele divinității: tatăl sau fiica? Cert este că amândoi alunecă într-un joc ambiguu, perfid, în care nimeni nu rostește cuvântul ”incest”, dar fiecare îl gândește. Aș spune că nici aici Kieślowski nu judecă, ci în primul rând observă. Sigur, o face cu finețe și rafinament, dar concluziile rămân deschise.
Viziunea regizorului polonez este că în astfel de situații nu trebuie ”să te joci cu focul”. Criza personajelor sale este determinată de faptul că și-au dorit mai mult decât le era permis. Un fel de mit al lui Icar transpus într-o altă ipostază.
Spectatorul va fi ținut permanent în tensiune, iar curiozitatea de a vedea cum rezolvă scenariștii și regizorul ecuația complicată pe care tot ei au creat-o va atinge cote paroxistice. Însă finalul va fi la fel de ambiguu ca și cuprinsul episodului, ceea ce nu-i va diminua însă măiestria artistică.
Regie: Krzysztof Kieslowski
Scenariu: Krzysztof Kieslowski, Krzysztof Piesiewicz
Actori: Adrianna Biedrzynska, Janusz Gajos, Artur Barcis
