Closely Watched Trains (Jiří Menzel, 1966)

O comedie romantică, un film de referință pentru cinematografia cehă și în special pentru Noul Val Ceh.

Closely Watched Trains (rom. Trenuri bine păzite) este unul dintre cele mai cunoscute filme ale regizorului ceh Jiří Menzel și este considerat, totodată, o capodoperă a noului val ceh. Scenariul este adaptat după romanul „Ostře sledované vlaky” de Bohumil Hrebal.
Un lungmetraj de ficțiune, dar și o comedie romantică, filmul relatează drumul spre maturitate și obstacolele pe care le întâmpină Miloš Hrma, funcționar angajat în timpul ocupației germane în cel de-al Doilea Război Mondial într-o stație de cale ferată din Cehoslovacia. Accentul în acest film cade pe relațiile interumane și pe consecințele alegerilor făcute de acestea întru îndeplinirea dorințelor sexuale.                                                                                                                       

Compoziția filmului este liniară, povestea lui Miloš Hrma și a celor cu care intră în contact fiind prezentată cronologic.
Titlul filmului face o aluzie sarcastică la lipsa atenției funcționarilor din stație. Miloš petrece timpul cu Máša, o conductoare tânără de care e îndrăgostit, în timp ce dispecerul de trenuri, Hubička, cucerește mai multe femei. Pentru șeful gării, prima sa prioritate pare să fie creșterea de porumbei în defavoarea îndatoririlor sale față de gară, el purtând o gelozie pentru șarmul lui Hubička, dar și pentru talentul acestuia de a obține mereu ce și pe cine își dorește.                                                                                                     

Filmul începe cu narațiunea lui Miloš, care povestește cu mândrie istoria familiei sale – străbunicul său, Lukas, a murit fiind bătut de muncitorii pe care îi ironiza; bunicului său hipnotist i-a fost retezat capul după ce a încercat să oprească tancurile germane cu puterea minții, iar tatăl său, un mecanic ieșit la pensie care zace toată ziua în casă. Miloš refuză să aibă un destin asemănător celor din familia lui și de aceea își dorește să fie dispecer de tren, după cum afirmă: „Tot orașul știe că vreau să fiu dispecer pentru simplul motiv că nu-mi doresc în niciun chip să fiu ca strămoșii mei. Nu-mi doresc decât să stau pe peron cu discul de semnalizare în mână fără să mă spetesc, așa cum trudesc din răsputeri alții”.
Intriga este dată de obstacolele pe care Miloš le întâmpină în dezvoltarea sa ca bărbat. Fiind un adolescent foarte timid, el are dificultăți în încercările sale de a o cuceri pe Máša, nereușind, în seara în care ea l-a invitat să doarmă cu ea (la unchiul ei) să inițieze actul sexual din cauza ejaculării premature. Copleșit de rușinea pe care o simte, Miloš încearcă să se sinucidă. După ce este găsit și salvat, doctorul îl asigură că ejacularea prematură este o problemă normală pentru un băiat la vârsta lui. Hubička, plănuind să distrugă un tren plin cu armament german, îl ajută pe tânărul adolescent să treacă pragul maturității. După ce face rost de bomba pentru distrugerea trenului de la Viktoria Freie, un agent al rezistenței împotriva Germaniei, Hubička aranjează ca Miloš să petreacă noaptea alături de ea.
Hubička își petrece timpul urmărind mai multe femei prin gară. Într-o noapte mai liniștită, acesta o cucerește pe telegrafista Zdenička, iar în timpul preludiului o ștampilează pe coapse și pe fund cu ștampilele oficiale ale gării. În dimineața următoare, când vede urmele lui Hubička pe corpul Zdeničkăi, mama telegrafistei se înfurie și se plânge conducerii gării, dorind (și reușind) să îi ducă în instanță.

Punctul culminant apare când Miloš, mândru de seara petrecută cu Viktoria Freie și instruit de Hubička, urcă pe un semafor din gară pentru a arunca bomba pe trenul cu armament. După îndeplinirea misiunii, Miloš este împușcat de ofițerii naziști și cade pe unul dintre vagoanele trenului. Bomba explodează la câteva clipe după părăsirea trenului din gară, suficient de departe cât să nu îi rănească pe funcționari.
Filmul se termină cu bucuria funcționarilor provocată de distrugerea trenului. Máša, dezorientată, găsește pălăria lui Miloš, în timp ce clopote bisericești se aud în fundal.

Montajul este unul mai puțin alert, datorită compoziției liniare, dar și datorită cadrelor descriptive, unele fiind ușor mai lungi. 
Din punct de vedere al modului de filmare, în film sunt folosite încadraturi largi pentru ca spectatorul să aibă o mai bună imagine de ansamblu asupra acțiunilor ce se desfășoară în gară. Pentru scenele mai intense sunt folosite încadraturi mai strânse, iar prim-planurile sunt rar folosite în afara scenelor de dragoste.

Pentru Václav Neckář, Trenuri bine păzite a fost rampa sa de lansare în actorie, la numai 23 de ani jucând rolul principal într-un film ce avea să câștige în 1968 (pentru că în 1967 a fost lansat în afara Cehoslovaciei) premiul Oscar pentru cel mai bun film străin, Marele Premiu în cadrul Festivalului Internațional de Film Mannheim-Heidelberg și alte trei nominalizări la Globurile de Aur, Bafta și DGA (Directors Guild of America Award). Și jocul celorlalți actori a fost remarcat, acestora rămânându-le rolurile din film ca o emblemă sau punct de referință pentru întreaga carieră.

Muzica din film este predominant tautologică, conturând evenimentele importante, dar mai există și elemente de muzică diegetică (muzica ascultată la pick-up). Narațiunea de introducere a lui Miloš este acompaniată de viori jucăușe, iar momentele de glorie (ca de exemplu inițierea actului sexual cu Viktoria) sunt finalizate cu melodii victorioase. 

În concluzie, consider că Trenuri bine păzite este și va rămâne un film de referință pentru cinematografia cehă și în special pentru Noul Val Ceh, prin umorul fin datorat atât scenariului, cât și concepției regizorale vizuale a lui Jiří Menzel, așa cum susține și criticul Bosley Crowther de la „The New York Times”: „ (…) Farmecul filmului stă în liniștea și șiretenia comediei sale pământești, în minunata finețe a minimalizării, în înțelegerea înțeleaptă și plină de umor a sexului primordial. Și în strălucirea cu care contrapune afacerile ocazionale ale personajelor sale rurale cu realitatea, urgența și importanța acestor trenuri care trec.

Regie: Jirí Menzel

Scenariu: Jirí Menzel, Bohumil Hrabal (roman)

Actori: Václav Neckár, Josef Somr, Jitka Scoffin, Jitka Zelenohorská, Nada Urbánková

Unde poate fi vizionat Ostre sledované vlaky:
recenzie de film Closely Watched Trains, Jiří Menzel, 1966