O peliculă originală, care dovedește o foarte bună cunoaștere a naturii umane și are un mesaj peren.
O dramă bizară, cu unele accente comice (secundare însă în ansamblu), semnează Malgorzata Szumowska în filmul Ciało (eng. Body), dovedind o bună înțelegere a naturii umane, în toate aspectele ei.
De la cazurile pe care trebuia să le ancheteze un procuror până la ședințele pentru anorexice la care participa și fata acestuia, totul se amestecă într-o cavalcadă de situații bizare, cazuri-limită și fragmente din realitatea cotidiană, surprinse așa cum sunt. Unele (cazul sinucigașului care se ridică și pleacă de la locul faptei) pot părea amuzante, altele nu.
Pornind de la remarcile sarcastice ale unui procuror care părea saturat de viață și continuând cu prezentarea unor fenomene paranormale ce priveau mesajele provenite de la spiritele celor decedați, Ciało este un melanj inedit de realitate brută și supranatural, de fapt comun și senzațional.
Spectatorul va găsi ”de toate” în această peliculă, de la grotescul țipetelor de eliberare de la amintita ședință de terapie pentru anorexice până la scene de pruncucidere, comunicări prin intermediul medium-urilor sau un voyeurism foarte ”soft”, în fază incipientă – prezentate atât cât este necesar ca să intrige, și nu neapărat să șocheze deliberat. (Până la urmă, ”totul e comestibil dacă îi pui suficient piper”, după cum remarcă, amuzant, dar și cinic, magistratul alcoolic și gurmand, care va ajunge chiar și la o întrunire a unei societăți poloneze de spiritism, după ce declarase că nu poate crede în astfel de lucruri…).
Janusz Gajos face un rol excelent interpretându-l pe procuror, unul dintre acele roluri pe care nu le uiți mult timp, indiferent dacă ești un fan al filmului respectiv sau nu.
Este limpede, cel puțin prin prisma realizatorilor acestei pelicule: viața este alcătuită și din fapte banale, și din lucruri senzaționale, și din grotesc, și din sublim, și din cinism, și din altruism și umanitate. Putem privi totul ca pe o existență efemeră sau, dimpotrivă, ca pe una dincolo de care urmează o altă aventură, ce ne va fi comunicată prin intermediul spiritelor.
Filmul ridică, de asemenea, și anumite probleme sociale (dreptul la avort, psihoterapia modernă, abuzurile sexuale și altele).
De remarcat scenariul și regia originale și profunda cunoaștere a naturii umane, cu personaje cu profiluri diferite (fata rebelă și depresivă, tatăl alcoolic, cinic și neîncrezător în religie, profesoara singură, sensibilă și cu aptitudini paranormale), dar cu atât mai convingătoare prin contrastele pe care le provoacă.
Foarte frumoasă și bine interpretată de actori scena reconcilierii familiale din final – e un sfârșit de efect -, dar personal aș fi văzut altfel construcția scenelor premergătoare ale acestui (să-i spunem) happy-end.
Per total, o peliculă originală, care abordează existența din mai multe unghiuri diferite și al cărei mesaj final este dat de una dintre replici: ”Cine iubește cu adevărat nu este bolnav”.
Film distins cu Ursul de Argint pentru cea mai bună regie.
Regie: Malgorzata Szumowska
Scenariu: Michal Englert, Malgorzata Szumowska
Actori: Janusz Gajos, Maja Ostaszewska, Justyna Suwala
Unde poate fi vizionat Ciało:
