The Recorder Exam (Bora Kim, 2011)
O incursiune sensibilă şi realistă în viaţa unei eleve talentate, dar lipsită de înţelegere în familie.
La jetée (Chris Marker, 1962)
Pornind de la ipoteza unei conflagraţii ucigaşe, pelicula lui Chris Marker, cu numeroase elemente de ficţiune, vede aspiraţia omului către puritate ca singura evadare posibilă.
A Dog’s Life (Charles Chaplin, 1918)
Un periplu pe jumătate trist, pe jumătate comic într-un decor alb-negru, o poveste despre un vagabond fără noroc şi un patruped de care se ataşează, un story în cel mai pur stil Chaplin.
An Approximation of their Barbarous Manners (Christian Serritiello, 2020)
Un scurtmetraj dens, provocator, cu personaje desprinse parcă din unele scene ale lui Buñuel, mai degrabă groteşti, o privire necenzurată aruncată asupra omului şi un final eliberator.
Cold Meridian (Peter Strickland, 2020)
Un scurtmetraj dens, bizar, care tratează tema interdependenţei dintre actor/performer şi spectator/internaut într-un mod aparte, sugerând deopotrivă pasiunea voyeuristică, dar şi o posibilă depersonalizare.
Nimic (Yorgos Lanthimos, 2019)
Un bizar triunghi format din două femei şi un bărbat, ale căror destine se intersectează pe fundalul unei muzici electrizante, un arc între eros şi artă, într-unul dintre scurtmetrajele de văzut ale ultimilor ani.
What Did Jack Do? (David Lynch, 2017)
Bizară şi amuzantă, pe alocuri dramatică, dar permanent parodică, mini-pelicula lui David Lynch ”se joacă” puţin cu spectatorul, într-o manieră originală şi inimitabilă.
Last Fragments of Winter (Edmund Yeo, 2011)
O realizare cinematografică aparte, pe care regizorul a numit-o ”un poem cinematografic”, încărcată în egală măsură de sensibilitate şi de tragism, pe fundalul unor peisaje de vis.
Outer Space (Peter Tscherkassky, 1999)
Scurtmetraj terifiant, hipnotic, cu o muzică de fundal excelent aleasă, dar cu o desfăşurare neclară şi cu un scenariu perfectibil, Outer Space a intrat totuşi în istoria filmelor scurte de groază.
Meshes of the Afternoon (Maya Deren, Alexander Hammid, 1943)
O călătorie fascinantă în universul interior al personajului, dar şi una a aventurii în oniric, care a rămas în istoria cinematografiei.
Entr’acte (René Clair, 1924)
O realizare grandioasă, complexă, bogată în sensuri ascunse şi asocieri de imagini, epopeică în felul său, dar care durează doar 20 de minute.
The Staggering Girl (Luca Guadagnino, 2019)
Filmul lui Luca Guadagnino convinge că răspunsurile la întrebările privind sensul vieţii şi eliberarea de suferinţă sunt ascunse undeva în noi înşine.
